Lecții din curaj și frică

Chibzuind la câte lecții, vrute și nevrute, ne supune viața asta, mă gândeam că pe parcursul existenței mele am învățat mai multe lucruri din situațiile în care am avut curaj, decât din clipele în care mi-a fost frică. Uneori, e greu să fac distincția între cele două, dar parcă așa simt eu.

Spun asta pentru că frica nu întotdeauna implică acțiune, în viziunea mea – mie când mi-e frică, mă retrag, mă ascund, fug, sau mă blochez. Dar există ceva – e o membrană foarte subțire, care șade exact în spatele fricii, la vreo 2 mm așa, care nu necesită decât un pas înspre curaj. Iar de la curaj la acțiune nu mai e mult. Un pas înspre curaj înseamnă că ceva se întâmplă, că nu rămâi fix.

Iar asta înseamnă ”feedback” – că iese bine, sau prost. Dar dacă nu iese nicicum, ce poți să înveți? Mama îmi zicea, când eram mai mică, despre faptul că ”prostul învață pe pielea lui, deșteptul pe pielea altora”, dar prea multă vreme am fost ”deșteaptă”. :)) Nu zic că nu e util, însă cea mai bună metodă de a ști dacă ceva e bun sau nu pentru noi e prin propria experiență – orice-ar zice alții.

Mi-am amintit, cu ocazia asta, de atacul meu de panică de anul trecut de la Arsenal Park și cum l-am depășit, într-o fracțiune de secundă, și am sărit în gol, și am făcut acel prim pas. Acolo am învățat despre mine și din curaj, și din frică – dar de câte ori nu mi s-a întâmplat să fac prostii, să zic da, să am curaj, ca mai apoi să fiu dezamăgită de răspuns? OHOOOO! Prefer, totuși, să am orice alt răspuns decât frica (cel puțin așa îmi doresc). Oricum, și partea pozitivă e valabilă – de câte ori nu mi-am făcut curaj spontan și a fost exact ce trebuia! 🙂

Sper să fie cazul și acum, pentru că mă pregătesc în săptămânile următoare să zbor cu parapantaaaaa! Până la sky-diving mai am, și cred că ăla va fi un alt test suprem la care vreau să mă expun, dar momentan, cei de la SkyRush.ro mi-au lansat invitația de a testa un zbor cu ei! Evident că am acceptat, așa că acestea sunt un fel de gânduri ”înainte de zbor”. Mă aștept să am oarecare emoții, dar având un instructor cu mine, o să mă simt în siguranță și multe din fricile mele vor fi alungate. Cred că o să fie un zbor lin, plăcut, poate asemănător cu senzația ce am experimentat-o când am zburat prima dată cu balonul. Sunt curioasă dacă așa va fi, abia aștept, mai ales că locația zborului e una superbă – la Clopotiva! 🙂

Nu îmi e frică deloc, așa că aventura asta e alimentată doar de curaj și chiar curiozitate. Din învățat, voit sau nu, nu ne oprim, și prefer să rămân cu lecții în loc de regrete. Să vedem cum o fi și experiența asta – voi ați încercat vreodată? 🙂 Între timp, dacă tot vorbim despre curaj și frică, am spus că pregătesc un interviu cu sora mea și experiența ei din India. Stay tuned că urmează săptămâna aceasta! V-am pupat. 😀