Back to school cu Carlo Rovelli, fizică, și locul nostru în Univers

Dacă tot (re)începe școala, s-a nimerit numai bine să termin de citit o carte pe care vă invit să o citiți și să vă reamintiți într-un mod foarte simplu, clar, și frumos, de fizică. Dar staaaaaați, nu plecați înainte să încep, că nu e chiar așa plictisitor precum poate ați crede.

Vedeți, asta-i problema multora dintre noi, deseori: credem că dacă implică știință (ba chiar mai rău, fizică, huooo, sau matematică):

  1. Ori e plictisitor și bleaaah, mai bine mai dăm un scroll pe Insta
  2. Ori e prea complex și pare greu de înțeles, de ce să ne batem capul?

Pentru punctul 1, aș spune că în mare măsură educația este responsabilă de asta: știința nu e plictisitoare, ea există în noi, în afara noastră, și o folosim zilnic, poate fi foarte atractivă și e datoria curiculei / profesorilor să captiveze atenția elevilor în modurile cele mai optime în care aceștia învață azi. Că nu toți vor deveni fizicieni, asta e clar, însă tot reprezintă un pilon important al învățării de bază despre viața care ne înconjoară (aidoma anatomiei, spre exemplu, sau geografiei).

După cum vedeți, nici eu nu-s taman om de știință, și dap, mi-a plăcut (în mare măsură), fizica studiată la școală, doar că nu am simțit eu că e menirea mea pentru viață. Însă, îmi place să citesc și să înțeleg, când am ocazia, despre ce se mai întâmplă în legătură cu înțelegerea noastră asupra lumii. Iar aici vine punctul 2. Dacă de multe ori descoperirile științifice par complicate și greu de tradus într-un limbaj simplu, familiar omului de rând, scriitura lui Carlo Rovelii vine în întâmpinarea acestei nevoi cu brațe părintești, blânde, răbdătoare, de dimensiuni reduse (79 de pagini).

Vă invit să ne (re)îndrăgostim de fizică prin intermediul cărții lui, Seven Brief Lessons On Physics, pe care am citit-o în engleză (este tradusă și în românește, Șapte scurte lecții de fizică). Totuși, cine este Carlo Rovelli? Nu vă închipuiți că știam de el înainte să-i apară cartea, dar m-am liniștit văzând că nu e un pseudo-științolog, ci chiar e un fizician pe bune, el asta studiază și predă. Mai mult, e unul din ”ăia buni”, care știu să explice ca o poveste, în imagini simple, ale imaginației, teorii științifice. Cartea lui are 6 capitole teoretice, care curg dintr-unul în altul, și o ultimă adresare în ceea ce privește umanitatea și locul nostru în această mare lume.

“The difference between past and future only exists when there is heat. The fundamental phenomenon that distinguishes the future from the past is the fact that heat passes from things that are hotter to things that are colder.”

Nu aș vrea să intru în foarte multe detalii, mi se pare mai fermecător să descoperiți voi înșivă misterul paginilor lui, vreau doar să explic, mai degrabă, de ce o recomand. Mi se pare important să înțelegem că lumea evoluează, și cu ea, înțelegerea noastră asupra ei, și comportamentele noastre totodată. Acum 100 de ani nici nu știam că Universul se curbează, că nu e ”drept”, și o grămadă de alte lucruri. Imaginați-vă ce nu știm acum, dar vom afla peste încă alți 100 de ani, când tehnologia o să ne ajute să avansăm cunoașterea asupra lumii la nivele nebănuite. Cred că e esențial să acceptăm și să pricepem că nu știm totul, că nu s-a descoperit totul, și că chiar dacă am crede că știm, acesta e predispus schimbării, așa cum atomii sunt mereu în mișcare, formând miliarde de conexiuni, dând naștere la tot atâtea posibilități.

Știința, din punctul meu de vedere, este una din pălăriile care, odată pusă pe cap, te face să te simți mic, umil, și totuși curios, cu mintea deschisă. Există alte pălării mai pompoase, care te fac atotcunoscător, arogant, sau altele imaginare. Mi se pare mai util să nu tragi linie și să spui că știi tot, să te oprești acolo, când poți continua. Barierele sunt și ele … imaginare. Recomand cartea lui Rovelli ca pe o asemenea pălărie simplistă, dar atenție, nu simplă! Lectura necesită un pic niște cunoștințe de bază ca gravitatea sau structura atomului. Adică omul nu stă să explice pe larg ce e atomul, dar spune despre electronii care îl formează și care ”sar” dintr-un loc într-altul, într-un mod (încă) improbabil, prin ceea ce se numesc ”quantum leaps” (de aici, fizica cuantică).

“The confusion between these two diverse human activities – inventing stories and following traces in order to find something – inventing stories and following traces to find something – is the origin of the incomprehension and distrust of science shown by a significant part of our contemporary culture.”

Aș spera, totuși, că dacă asemenea noțiuni ridică semne de întrebare, ele să fie descoperite mai în detaliu prin studiu individual, de curiozitate. Spre exemplu, Carlo spune că Einstein și-a dat seama că timpul trece mai repede pentru cineva la o altitudine mai mare, decât pentru cineva mai ”aproape de Pământ” – și apoi trece de la această idee la o alta. Eu una am făcut pauză, și am citit un pic despre asta, ca să înțeleg pe deplin și cum a fost măsurat acest experiment ca parte din ce se numește teoria relativității, sau, cel puțin, o parte din ea.

Această curiozitate e o forță cheie în avansările științei, și pornește de la simple întrebări ca „De ce?” sau „Cum?”. Luați-o ca pe un antrenament al gândirii critice. Și, până la urmă, noi, lumea, suntem lucruri fascinante, cu toate contradicțiile noastre cu tot. Îi fain să fii curios asupra a ceva, parcă trezește un zvâc în ochii omului 🙂 Sau cel puțin așa mi se pare mie, și pun curiozitatea pe harta abilităților principale de dezvoltat la elevi/ studenți, dacă tot vorbesc despre educație printre rânduri.

În partea de final, care nu e în sine un capitol despre fizică, dar mai mult despre natura noastră umană, sau natura noastră, să-i zicem așa, autorul aduce o idee pe care am regăsit-o și la Viktor Frankl, în Man’s Search for Meaning, spusă doar într-un mod diferit. Asta apropo de teoreme și legi care guvernează lumea. Concluziile lor mi se pare superbe.

“To be free doesn’t mean that our behaviour is not determined by the laws of nature. It means that it is determined by the laws of nature acting in our brains.” (C. Rovelli)

“Everything can be taken from a man but one thing: the last of the human freedoms—to choose one’s attitude in any given set of circumstances, to choose one’s own way.” (Viktor E. Frankl)

Sper că v-am trezit interesul pentru scurtele, dar simpaticele și clar interesantele lecții de fizică ale fizicianului italian, sau pentru orice altceva între timp. Ah, și apropo: vedeți că weekend-ul ce vine se întâmplă un festival de știință la Timișoara, și îi fain, și merită să mergeți. Dacă sunt elevi care mă citesc, în primul rând: bravo că ați ajuns până aici, și în al doilea, voiam doar să vă spun că vă doresc succes în noul an școlar, și să nu uitați, din când în când, că dacă ceva pare plictisitor la școală, nu așa e și în realitate. E o chestiune de … perspectivă, sau de pălărie. 🙂 Săptămână faină!

“Space is no longer something distinct from matter, it is one of the ‘material’ components of the world. An entity that undulates, flexes, curves, twists. We are not contained within an invisible rigid infrastructure: we are immersed in a gigantic flexible snail-shell. The sun bends space around itself and the Earth does not turn around it because of a mysterious force but because it is racing directly in a space which inclines, like a marble that rolls in a funnel. There are no mysterious forces generated at the centre of the funnel; it is the curved nature of walls which causes the marble to roll. Planets circle around the sun, and things fall, because space curves.”

“Space curves where there is matter. That is it. The equation fits into half a line, and there is nothing more. A vision – that space curves – became an equation.”

“But many times in the past we have realized that it is our immediate intuitions that are imprecise: if we had kept to these we would still believe that the Earth is flat and that it is orbited by the sun. Our intuitions have developed on the basis of our limited experience. When we look a little further ahead we discover that the world is not as it appears to us: the Earth is round, and in Cape Town their feet are up and their heads are down. To trust immediate intuitions rather than collective examination that is rational, careful and intelligent is not wisdom: it is the presumption of an old man who refuses to believe that the great world outside his village is any different from the one which he has always known.”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s