Limitează-te la ce ai sau Ce prostie!

Shalom 😀

Îmi pun cenușă-n cap și trecem peste penibilul moment în care scriu și eu un articol după mii de luni și sori. Booon 🙂

Zilele astea tot am auzit o expresie ce mă scoate din sărite. Vi s-a spus vreodată ”Limitează-te la ce ai” ? Ca și când ți-ar zice cineva ”Limitează-te la ce poți”. Păi cum adică ? Să rămân acolo unde sunt, în mediocritate, să nu fac mai mult ?

Dar cine ești tu să ”mă limitezi” pe mine ? 🙂 Adică tu nu te-ai limitat la ce ai, dar vrei ca eu să o fac ? (și apropo, deși adresez la persoana a II-a, nu mie direct mi s-a spus asta, însă reacționez ca și când ar fi fost așa) Câtă ipocrizie! Câtă lașitate să descurajezi oamenii, și mai ales sufletele firave!

Noroc că eu nu-s firavă defel. Și protestez, mă încăpățânez să nu rămân unde vor alții! Am dreptul și ba chiar privilegiul magic să visez la ce vor genele mele! Și dacă nu-mi iese, intru pe altă ușă, care-i problema ? Mi se pare că asemenea ”urări de bine” ar trebui să îndârjească omul, nu să îl demotiveze. Cum se întâmplă cu sportivii olimpici, să zicem, cei care se antrenează și muncesc și încalcă recorduri, indiferent din ce țară sunt. Vă zic și de Olimpiadă într-un alt articol. Revenind.

Din păcate însă, majoritatea oamenilor rămân la ”mindset-ul”, că nu știu cum să-i zic altfel, că ar trebui să se limiteze la ce au, pentru că X sau Y, oameni importanți, de altfel, le-au indicat așa. Păcat.

În rest, nu vreau să mă limitez decât la ce îmi impun eu, gen băutură, bărbați .. glumesc! :)))) Nu prea ascult ce-mi zice lumea și îmi urmez drumul, și sunt fericită. Nu mi-e frică de necunoscut, de eșec, și nimic nu mă poate împiedica să îmi urmez visele. Poate cred și sper toate astea pentru că sunt tânără, n-am decât 20 de ani 😀 (ce drăguț sună) Dar dacă eu pot, voi de ce n-ați putea ?

Besos para todos :*

Anunțuri

4 comentarii

  1. E o expresie ce reflecta simplu niste temeri, frici, complexe. Cand ii aud pe oameni spunand asta, ma gandesc ca e doar instinctul de auto-conservare din ei, ca sa nu ma enervez. Uneori ne revarsam propriile temeri asupra celorlalti. Cand ii vedem ca vor sa iasa din zona de confort, ceva alarma interna sa porneste in noi, iar daca nu o controlam riscam sa le punem frane celor din jur (si noua insine).
    Alteori e pur si simplu invidie si ciuda. Sunt acei oameni care, daca ei s-au limitat la ce au avut, vor ca toti ceilalti sa faca la fel. Cu alte cuvinte, ,,daca eu nu mi-am depasit conditia, n-o vei face nici tu”.
    Plus ca mi se pare ca exista o frica asa generala de a visa si de a-ti face planuri marete. Cand un om vine si iti spune ca el va schimba societatea actuala, ca va face x si z lucru, oamenii incep sa-l dojeneasca si sa il mustre ca ,,viseaza”, in loc sa il incurajeze sa isi urmeze visul si dorintele. Da, oamenii vor mediocritate pentru ca e mai sigura decat excelenta sau esecul…

  2. Ma, sa stii ca unii chiar trebuie limitati. Eu unul ma intreb cine e nenorocitul care i-a bagat uneia gen Lady Gaga in cap ca are idei bune.
    Si apropo, ca e pe tema…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s