Wrong timing

Da, ce înseamnă mai exact titlul: nepotrivire de timp ! Timp greșit ! Uneori simt că nu trebuia să mă nasc acum. Adică nu doar că nu trebuia, EU nu îmi doresc să mă fi născut în 1991. De ce ? ( nu mi-o lua în nume de rău, mamă ) Mi-ar fi plăcut să mă nasc în anii 60-70 … poate chiar 80, undeva pe-acolo, și de preferat nu în România, ci într-un loc în care să pot merge naibii la concertele trupelor mele favorite.

Sunt … destul de nebună după muzică, să știți, și când văd că vin Aerosmith ( ohhhh ! ) sau AC/DC, Metallica … – cine-a mai fost ? – la București și eu nu pot să mă duc, mă zgâriu pe ochi !! Și nu doar asta, dar îi apuc și eu la apogeul carierei lor … și mor de ciudă. Eu nu sunt invidioasă pe oameni, ci doar pe lucrurile pe care încă nu pot să le fac – și mersul la concerte e unul din ele. Bine că au murit Syd Barrett și Richard Wright ( Pink Floyd ) și n-am apucat să-i văd concertând împreună cu trupa în tinerețile lor. Și ăștia se mai reunesc acum din ani în Paști, nici o șansă să ajung vreodată în următorii 5 ani la un concert al lor. Și exact atunci se vor retrage de tot.

E foarte frustrant pentru mine că trupele care-mi plac mie cel mai mult … nu le pot vedea în concert. Singurul concert cu adevărat important la care am fost vreodată a fost al lui Santana ( în Germania, nu în România ) și mi-a plăcut la nebunie. Dar pot să compar Santana cu Deep Purple ? Sau cu KISS ? ( apropo de KISS, mi-am amintit de amuzantul film Detroit Rock City – foarte tare, trebuie să-l vedeți ) The Doors ? Guns’n’Roses ? Queen ? Led Zeppelin ? Oasis ? Van Halen ?  Nici nu știți cât îmi doresc să fiu prezentă la un concert al celor menționați mai sus. De fapt, nici nu i-am enumerat pe toți, cu siguranță mai sunt, dar mă lasă acum memoria mea de elefant.

Nu sunt o rockeriță, nu mă îmbrac în negru, nu am 5 cercei în ureche și nici nu sunt genul care să nu se spele o săptămână, dar îmi doresc geacă neagră de piele și am un tricou cu 2 cranii stilizate ce transmit mesajul ”Just marry me”. Astea-s singurele accesorii mai ciudate care ar putea da de gol spiritul meu muzical într-o parte al lui, căci ascult muzică foarte diferită. Dar înăuntrul meu ”urlă” a melodiile care-mi încântă auzul. Știu că am doar 18 ani ( și jumătate ! ), dar asta nu mă împiedică să ascult muzică veche, dar de aur, tată. De aur, știi cum zic ?

Dar lasă, am auzit zvonicele cum că la anul vine Jon Bon Jovi. Am promis cu sora mea că indiferent ce-ar fi, noi ne ducem !! Sper doar să nu fim nevoite să fugim de-acasă, în cazul în care n-o să primim permisiunea mamei. ( ai auzit, mama ? )

Așa că … fiți fericiți, voi cei mai mari, că v-ați născut la timpul potrivit … chiar cred că erau ”mișto” vremurile alea … cu frizurile și hainele respective, mie mi se par haioase, dar și ”cool” într-o oarecare măsură. Nu e vorba că nu sunt mulțumită cu viața mea de-acum, să nu credeți asta, dar am câte un of de genul acesta care mă face să-mi regret timpul de azi, cu house-ul lor cu tot ! Ca să nu vorbim de piaze rele, uitați cât de încă bine a cântat Steven la București, la 62 de ani !!! ( din 2 unghiuri )

8 comentarii

  1. Gandeste’te ca daca te nasteai atunci nu era TV cu zeci de canale, nu era net cu toata muzica la download, youtube plin de videoclipuri si nu erau concerte in Romania.

    Vedeai muzica de pe TVR si te gandeai ce misto era sa te fi nascut in State sau in UK. Sau ce misto ar fi sa te fi nascut in ’90, sa se inventeze toate chestiile misto de mai sus cand esti in floarea varstei si poti sa te bucuri de ele.

    P.S. Uite cine e femeie si scrie pe blog in loc sa se uite la finala campionatului mondial 🙂

    1. Am scris „de preferat nu in Romania” tocmai din cauza motivelor enumerate de tine mai sus. 😀
      P.S. E pauza :P:P:P !

  2. Eu as fi vrut sa ma nasc oriunde numai sa pot dracu’ sa-i vad pe Motley Crue si Papa Roach live.
    Si da, mi-ar fi placut sa ma nasc undeva prin…70-80, ca sa prind muzica asta de la inceput, sa nu fi fost nevoit sa cresc pana la 13-14 cu porcariile care au fost prin 90-2000.
    Dar lasa, se poate si mai rau, gandeste-te la astia nascuti dupa noi care cresc pe Jonas Sisters, Lady Bieber sau Justin Gaga…sau invers…mna, whatever, same shit anyway.

  3. Degeaba te-ai fi nascut in alti ani, tuca , tot n-ai fi ajuns la concertele favoritilor tai. Cu Jovi Bon nu pot fi de acord dintr-un simplu motiv , sunt mama ta. Deci in timp ce tu te distrezi de mama focului, eu stau acasa ca pe jar, pana te vad acasa intreaga si nevatamata. O sa intelegi la timpul tau….

  4. @Altu: Ai dreptate, atunci nu erau zeci de canale si nici net de unde sa poti descarca orice. Erau casete audio, erau benzi pentru magnetofon, erau discuri de vinil. Fiecare avea acasa acele „scule” pe care le perfectiona pana sunau bine. Gaseai oameni pasionati, care inregistrau si cautau diferite piese si albume. Desigur, trebuia sa te descurci financiar ca sa poti avea o colectie cat de cat si o sonorizare buna la domiciliu.
    Pentru restul, as sugera sa cautati concertele celor pe care nu-i puteti vdea live. Ajuta. In plus, discurile acum sun destul de ieftine si poti gasi diverse promotii. Un concert pe DVD e o achizitie care merita. Eu sunt tare mandru ca am gasit Roger Waters la Berlin, 2 DVD+2CD undeva pe la 100 de lei. Pentru cei impatimiti de rock+funk+R&B=Prince, recomand cu caldura concertul „World Tour” din 1985. Atmosfera de acolo precum si sonorizarea sunt incredibile.
    Contrar a ce spune proprietarul pe aici, Bon Jovi sunt departe de ce au fost la inceputul anilor 90. Nu am fost la concerte, dar inregistrarile pe care le-am vazut m-au dezamagit. Chiar si piese precum livin’ on a prayer suna destul de fad. Din pacate nu se mai simte pasiunea care m-a facut fan inrait Bon Jovi. Da, inca tresar cand aud acordurile lui Richie Sambora dar nu mai e acelasi lucru.
    Un lucru e sigur: vor fi tot mai putine concerte, iar aceste concerte isi pierd din intensitate. Desi e galagie mai mare, tineri multi, mai multe plansete si lesinuri, pasiunea transmisa de pe scena scade treptat.

    1. Multumesc pentru recomandare, Dam167.
      „Departe de ce au fost la inceputul anilor 90” – doua chestii am de spus aici:
      1. Da, tocmai de-aia ziceam ca as fi vrut sa ma nasc cu ani in urma.
      2. Va trebui sa experimentez asta pe propria mea piele, ca sa pot sa am o parere.

  5. Ioteeee un’ stătea rocheriţa… 🙂
    He heee!
    Banzai!
    Nu mai plînge, că nici io nu i-am vast si n-am murit!!! Şi io-s mai mare…
    Am vrut să mă duc la Budapesta, la Metallica, prin ’92, da’ mi-am beut bursa şi n-am mai ajuns 😦

  6. Eu cand am citit de Guns n Roses (trupa care-mi place foarte tare) n-am putut asocia numele cu ideea unui concert..eu m-am obisnuit cu ideea ca e imposibil asa ca ma rezum la a asculta melodiile..
    Asa..mai vroiam sa zic ca eu m-am ofticat rau de tot cand am auzit ca vine Aerosmith in tara si ca eu n-o sa fiu acolo,dar ma linisteste ideea ca vine Jon Bon Jovi.
    Ah si..daca tot ziceai ca vroiai sa te nasti cu ceva timp mai inainte.. Iti recomand „I wish I was a punk rocker”. 🙂

Lasă un comentariu