Miscellaneous și Conferința

Astăzi am fost la o conferință organizată de AIESEC, proiectul numindu-se AIESEC Academy. Pentru cei care nu știu ce este AIESEC, vă ajut eu: cea mai mare organizație de studenți din lume ( Association Internationale des Étudiants en Sciences Économiques et Commerciales ) care ajută adolescentul membru să se dezvolte personal, să-și exploreze calitățile de leader, să învețe cum să coordoneze un proiect, mai există și programul eXchange, în care poate copchilu’ să meargă dincolo undeva pe o perioadă determinată, să lucreze în domeniul său de interes ( IT, Marketing etc. ) ori să facă parte dintr-un proiect de voluntariat. În linii mari, cam asta, nici eu nu știu foarte multe, pentru că o să mă înscriu și eu zilele care vin, urmând să fiu trecută prin câteva mici testări. Dacă nu știți deja până acum … vă mai spun că eu nu sunt o persoană care să se limiteze la studiu / facultate și atât, mereu caut oportunități de a învăța / experimenta mai multe, cât mai variate, dacă e posibil, dar cum AIESEC-ul e mai ”nișat” pe domeniul economic, am zis că numai bine. 🙂 Așadar, conferință. Durata este de două zile, deci mă mai duc și mâine la un workshop ținut de BRD pe project management în IT.

Există două secțiuni la care puteai să aplici în formular, Marketing și IT. Dat fiind că nu sunt extraordinar de interesată de vânzări … și pentru că încă nu știu dacă să aleg Informatică Economică drept specializare în anul II … am ales să particip la atelierele pe teme de IT. La primul workshop mi-a picat fața, dacă pot să spun așa, pentru că a venit o tipă foarte drăguță de la ACI, o firmă de ăăă cum să-i zic … mai bine să dau descrierea în engleză, ca să înțelegeți mai bine, să nu încurc eu trebile:
ACI Worldwide powers electronic payments for financial institutions, retailers and processors around the world with the broadest, most integrated suite of electronic payment software in the market.” Și mi-a picat fața pentru că a început să vorbească despre tester-i, developer-i, bug-uri … și alte chestii nișate, iar eu, în pom, că încă sunt o novice, nu creez progrămele de una singură, nici nu le testez, deci noroc că Nadia ( așa o chema ) era foarte interactivă și amabilă și m-a făcut să fiu atentă, altfel … M-am gândit că am nimerit direct în puțul neștiinței, și îmi era rușine că nu știam nimic, eram ca picată din Lună ( dezavantajul organizării pentru că nu știam despre ce va fi workshop-ul ). Am avut apoi o pauză și al doilea atelier l-a ținut managerul general ACI din Timișoara, dar să mor pe loc dacă mai țin minte cum îl cheamă. Ne-a zis că va discuta cu noi despre ”Leadership în IT”, ceva deja mai interesant pentru mine, așa că mi-am scos carnețelul și am încercat să-mi notez cele mai utile și practice idei pe care un manager dintr-o companie IT ni le poate oferi drept sfaturi din experiența sa. Doresc să le împărtășeșc cu voi, acesta este scopul articolului, prin urmare, să mă iertați dacă o să vă plictisesc puțin, dar poate există unii interesați care vor citi. Încerc să îl fac să fie cât mai schematizat, să nu încarce articolul.

Așadar, câteva provocări pe care le poate întâlni un manager ( în IT ):
– piața forței de muncă – competitivă. Ce înseamnă asta ? Trebuie să se utilizeze de flexibilitate și selectivitate pentru a alege doar cei mai profesionali sau mai potriviți oameni. Flexibilitatea se aplică la posibilitatea studenților de a se angaja încă din facultate, desigur, cei mai buni, deci nu oricine.
– a avea sau a nu avea o viziune. ”Viziune, misiune, valori”. Să ai o viziune înseamnă nu doar să ai totul în minte, ci să știi și cum să-l pui în aplicare .. vorba-aceea, ”teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Managerul ACI s-a și exprimat astfel ”O viziune fără zonă operațională = halucinație.” Trebuie să-ți stabilești obiective, să ai evaluări de performanță și să te plănuiești în avans pentru MAXIM 5 ani, ceea ce e destul de mult oricum.
etica – deoarece performanțele în IT sunt dificil de comparat și nu poți oferi, spre exemplu, mărire de salariu cu 10% tuturor, dar nici nu este indicat să favorizezi pe cineva, trebuie să găsești cumva calea de mijloc => respectul pentru lider. Poate că nu va fi popular, dar va fi respectat, lucru de cel puțin 10 ori mai valoros.
încrederea între echipă și manageri – Trebuie să existe o relație bună între ei, să le stimulezi creativitatea prin brainstorming-uri și așa mai departe, să le asculți sugestiile, nu să vii să faci pe dictatorul.

Riscuri:
– pierderea competitivității firmei prin depășirea anumitor termene. Mai exact, ca să prezint exemplul oferit de el, degeaba zici tu că termini x în 15 zile și de fapt cele 15 se transformă în 12, deci ai încheiat mai repede, totul e bine și frumos. Dar dacă ea, competiția, termină în 10 zile … atunci munca ta practic nu prea mai are valoare. Deci trebuie ținut cont și de asta.

Motivarea angajaților ( întrebare pe care am pus-o eu, cum motivează salariații ):
– mi-a răspuns că de vreo 2 luni există o echipă de angajați în firmă care cercetează factorii DEMOTIVANȚI, nu aceia motivatori, căci după teorie, nu îl poți motiva pe om, el se motivează singur. Corolar, căutăm ce nu le place. E și asta o chestie, să elimini elementele neplăcute mai întâi. Managerul ajunsese la concluzia că este foarte importantă comunicarea mai ales între manager-angajat, deoarece îi ajută pe fiecare să lămurească neclaritățile, să lucreze mai fructuos împreună etc.

S-a mai vorbit despre:
Diferența dintre

Companie mare Companie mică
Complexitate, diversitate, orientare spre mai multe Singura viziune: supraviețuirea; lipsa mobilității angajaților ( slabe șanse de reală promovare ), focalizare pe un singur segment
eficacitate eficiență
comunicarea cu angajații „dictatură”

Liderul trebuie să gestioneze situațiile de conflict și să aibă o viziune de ansamblu.

Analiza unui CV:
– toate CV-urile sunt verificate, doar că trebuie să treci în CV TOT ce știi să faci ca lumea, nu doar C++ și ei cer C++ și Java, și tu știi și Java, dar ți-a fost lene să scrii acolo.

Perspectivele de viitor ale românilor, comparativ cu ale străinilor. Managerul acesta are relații și cu alte filiale din alte tări, gen America sau Anglia și ne-a spus că străinii sunt mult mai realiști, ei nu se visează directori în 5 ani, sunt conștienți că trebuie să muncească, să-și umple golurile, întâi, și abia după 10-15 ani să treacă la un alt nivel. În acest ”proces” este necesitată RĂBDAREA, pentru că nouă ne place să facem cu pași mari și foarte repezi lucrurile, în loc să o luăm mai treptat, să nu sărim peste etape. Deci cumva o altă provocare pentru un manager este să aducă angajatul cu picioarele pe pământ. 🙂

Managerul ACI consideră, de asemenea, că școala e importantă, pentru că îți creează o anumită bază, o fundație ȘI sfat pentru studenți: fiți activi la seminarii și implicați-vă, căci aveți mai multe șanse să fiți recomandat unei firme care vine să caute studenți pentru angajare. Nu se duce nimeni la profesorul de la curs, ci la asistentul de seminar. Deci trebuie să și fii bun, să ai potențial în tine, gata să-l dezvolți într-o asemenea companie.

Cifra de afaceri: 420 milioane de $, target – 1 miliard, și creșterea numărului angajaților de la 150, actual, la 250-300 în următorii nu știu câți ani. Un alt aspect pentru atragerea noilor angajați este INOVAȚIA, sau, dacă vreți, procesul de schimbare.

Tot eu am fost curioasă cum au supraviețuit crizei. Ei bine … managerul mărturisește ”Criza pentru noi a fost un vis.” Factori care au influențat dezvoltarea pe timp de criză:
1) sistemul în care lucrează – cel bancar. Sume mari au fost aduse pentru a redresa situația, deci au avut resurse.
2) vechimea și reputația firmei de aproape 30 de ani
3) eliminarea concurenței ”datorată” crizei – companii nu atât de puternice care au clacat
4) unele bănci au dat faliment, dar altele s-au unit și astfel nu și-au pierdut cererea
5) revenirea rapidă la bursă, de la 27% căzut la 12%, recuperat până la 24%

Huh ! Cam atât … sper că ați reținut câteva idei principale din acest articol, mâine o să mai am un atelier ținut de BRD tot cam pe aceeași temă, sunt curioasă și acolo cum va fi, vă povestesc eu. Target-ul meu de azi: Să scriu 3 articole în mai puțin de 2 ore !! Momentan, în 15 minute, ceea ce e destul de imposibil … probabil o să fiu depunctată la cele două probe, asta e. 🙂

P.S. Și mi-au luat și interviu, of, cine știe ce prostii am spus pe-acolo, că nu îmi mai amintesc nimic ! Am și eu orbul găinii în fața camerelor de filmat, sau orbul creierului, că uit ce-am spus. Știu doar că am făcut o fază penibilă cu mâinile, sper că au tăiat-o și n-au introdus-o în reportaj. :)))

28 de comentarii

  1. Acu stiu si eu ce este AIESEC. Avem in Brasov, dar nu am fost la nici o conferinta. Trebuia sa stau si sa pierd vremea cu extraterestrii, asa ca…

  2. Tu reusesti sa scrii trei articole in doua ore? 😯 Wow, esti un fenomen, mai sunt si super lungi. Eu abia ma chinui cu trei articole in … 7 zile. 😦 Care-i secretul tau? 😛

  3. O fostă colegă de liceu a fost cu AIESEC în India, pentru 3 luni de zile, ca voluntar. Le-a predat engleză puştilor de prin câteva zone defavorizate. Era foarte entuziasmată, mi-a spus că a renuntat la foarte multe clişee despre indieni. A fost şi în munţi, în zona Himalaya, a trecut granita în Nepal. Se grăbeşte să prindă un proiect similar în Mexic 🙂 Cum vă ştiu dornică de aventură şi ambiţioasă, aţi putea încerca o experienţă extraeuropeană, alături de AIESEC! 🙂

    1. Ce frumos, și eu aș fi la fel de entuziasmată. 😀 Vă asigur ( sau te asigur, mereu schimb, nici eu nu știu de ce ) că o să încerc tot ce-mi stă în putință ! 🙂 ( și în AISESC și oriunde )

  4. Până când ne vom cunoaşte mai bine (dacă doriţi şi dumneavoastră), prefer să ne adresăm reciproc utilizând pluralul politeţii. Puteţi să mă acuzaţi că sunt preţios, dar aşa am învăţat eu din bătrâni, să nu mă tutuiesc cu persoanele pe care nu le cunosc 🙂 ! No offence 🙂

    1. Nu, este în regulă, deși nu sunt obișnuită așa ( decât cu persoanele mai în vârstă ) … accept felul acesta de adresare. 🙂

    1. Păi nu știu cât de în vârstă era Julien la sfârșitul romanului, dacă n-am citit cartea. 🙂 Prin urmare n-am știut cum să răspund, m-am tot eschivat, dar presupun că tocmai tânăr ( la ani ) nu era. 🙂 Acum îmi este mai clar raportul.

  5. Ba era chiar foarte apropiat de vârsta dumneavoastră, devuşca! Oi fi eu în proximitatea senectuţii intelectuale, dar trupul imi e verde precum bradul – ce-i drept, trunchiul este un picuţ lărguţ in diametru, mai trebuie cioplit o idee! 🙂 Mulţumesc pentru urare, şi dumneavoastră vă doresc o viaţă lungă şi plină de realizări!

      1. Oh, Doamne, în niciun caz 33! La vârsta aceasta, personajul era demult istorie! Avea 23 de ani domnişoară, era tânăr, frumos, neînţeles, inteligent şi îndrăgostit, precum subsemnatul! 🙂

        1. Ah ! Înseamnă că respectivul care a făcut recenzia, a greșit vârsta. 🙂 Îmi pare și mie rău, am făcut supoziții tâmpite, în necunoștință de cauză. 🙂 Oricum, mulți înainte, din nou ! 😀

          1. Cred că este plăcut tandemul acesta comunicativ dintre noi, singurele inconveniente fiind durata scrierii, postării şi răspunsului la mesaje 😦

  6. Da, acesta e dezavantajul comunicării pe un blog, dar e un dezavantaj de minute, ce pot să zic … 🙂 Că răspund destul de prompt, deși fac cu totul alte lucruri.

  7. Topicul este unul care CHIAR nu imi este familiar – da’ TOTUSI am o nelamurire (referitoare la cele scrise in tabel): lipsa mobilitatii – la companie MICA?
    Bun, ORICE companie lucrativa are o oarecare (destul de mare) inertie, da’ atunci cand faci comparatia intre companii mari si mici, din cate stiu eu, avantajul comparativ al mobilitatii nu este catusi de putin de partea celor mari, ci a celor mici. Da’ poate ca stiu eu gresit.

    1. Da, m-am referit prin lipsa posibilității de a avansa … luăm de exemplu un magazin mic: ce poți fi în afară de vânzător ? … Lipsa mobilității și în sensul că dacă este o companie mică, de obicei se plafonează sau are un singur profil, nu prea faci multe. În acest sens 🙂

      1. Stai putin, ca aici CHIAR ca nu ne mai intelegem. CE facem, vorbim impreuna si ne intelegem separat?
        Eu intelesesem (si ma referisem la faptul ca) ar fi vorba despre mobilitatea COMPANIEI (de a-si schimba profilul, sau de a se retehnologiza, etc), iar dumneata imi vorbesti despre mobilitatea ANGAJATILOR in cadrul companiei…
        Reciteste te rog textul articolului, si spune-mi si mie, te rog, unde si cum comunicasesi (referitor la tabel) ca te refereai la ANGAJATII companiilor, si nu la companiile insele.

        1. Păi … mi s-a părut că e evident, doar nu intervine lipsa mobilității la compania în sine, n-are nicio legătură. 🙂

        2. Probabil dumitae iti sunt familiare subiectul, notiunile, „tema” gandirii, etc. Pt neaveniti ca mine, totul depinde de intelesul atribuit termenului „mobilitate”: pt o companie (ba chiar si pt un individ) poate fi vorba de usurinta relocarii la o noua adresa (in aceeasi tara sau nu, in aceeasi regiune sau nu, etc), sau a modernizarii, a retehnologizarii, sau de modificarea domeniului de activitate, sau de transferul intre activitate exclusiv manuala vs mecanizare (eventual automatizare) etc.

          1. Hmmm … uitati, daca as fi scris in dreptul companiei mari .. „posibilitatea de a promova” … nu v-ati fi gandit automat la angajati ? 🙂 Ca doar nu la promovarea companiei … De aceea am crezut ca-i relevant, insa o sa corectez, chiar nu m-am gandit ca ar putea cauza probleme de intelegere.

          2. In contextul dat, NU cuvantul „promovare” deosebeste compania de angajat (se aplica amandurora, dar cu intelesuri diferite: promovarea unui angajat inseamna altceva decat promovarea unei companii), ci cuvantul „posibilitate”. (Compania decide daca vrea sa se promoveze nu, si ASA se face; pe cand angajatul degeaba doreste sa fie promovat daca compania nu il promoveaza.) Iar compania (mare sau mica) poate promova un angajat (cu UN inteles al cuvantului „promova”), sau poate promova un produs, sau o idee de afaceri, sau o metoda de lucru, sau alta asemenea entitate (cu ALT inteles al cuvantului).
            Sa oprim aici „disputa”, probabil (avand in vedere faptul ca nimeni altcineva nu intervine pt a da dreptate fie dumitale, fie mie) ca de vina pt neintelegere este – asa cum presupusesem eu initial – nepriceperea mea in domeniul in chestiune.

Lasă un comentariu