Nes(u)pusele – O carte ce trebuie citită

Rar, foarte rar recomand ceva cu vârf și îndesat – și fug de ”trebuie”, acest bici pe care oamenii din jur îl folosesc, deseori, din motive de superioritate (falsă): ”TREBUIE” să faci asta, ”TREBUIE” să vezi asta, și așa și pe dincolo. Mă îngrozesc oamenii care-mi spun că ”trebuie” ceva, și tocmai de-a naibii nici nu fac acel lucru care ”trebuie”. Dar astăzi încalc propria-mi regulă, deh, nimeni nu-i perfect, să vă spun câte lucruri despre o carte care trebuie citită.

Despre Nesupusele puteți citi mai multe aici, dar, de vreți să știți, este un proiect al asociației De Basm, care își propune să pună în valoare povești despre femei poate mai puțin cunoscute de noi, românii, atât din sfera istorică și culturală, dar și personală. Femei care au contribuit, care au luptat, au oblojit, au construit, au educat, și unele încă o fac în continuare. Femei despre care se discută mai puțin, dar asta este doar pentru că nu se știe!

Vă scriu acest articol pentru că îmi doresc să se afle, să se răspândească aceste povești frumoase, scrise cu multă delicatețe și putere deopotrivă. M-au trecut sentimente de duioșie, împuternicire, și empatie, pe alocuri, cât am citit toate istorisirile, atât de frumos scrise și ilustrate de o echipă de femei. Să citim, așadar, ȘI despre femei, să le avem exemple, să știm de unde venim și unde mergem. Laud inițiativa celor de la De Basm și v-o recomand ca pe un ”trebuie” tocmai din acest motiv: pentru a învăța, pentru a înțelege mai bine.

Eu sunt o feministă convinsă, dar nu din prisma ”femeile-s mai tari ca bărbații”, și cred că am mai spus-o de nenumărate ori. Nu mă feresc de acest cuvânt, el pentru însemnând exact ceea ce îi spune definiția: ”egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, în toate domeniile de activitate.” Atenție, egalitatea în drepturi, nu în paturi! Acolo nu mă interesează, fiecare face ce vrea. Urmărind poveștile Nesupuselor, veți vedea că sunt multe femei cărora li s-a spus că ele ”nu pot”, sau că ”nu se cuvine”, pentru că sunt femei. Pentru că sunt mai slabe. Pentru că nu e treaba lor, domeniul lor, priceperea lor. Dar au existat femei care au sfidat acest status quo, au rupt această etichetă și au călcat-o în picioare.

Despre ele este vorba în Nesupusele. Cred că educația cu asta trebuie să înceapă: libertatea copiilor de a alege, indiferent de sex, ce vor să facă, fiind încurajați că ”se poate”. Nu contează dacă ești fată sau băiat! Dacă vrei, se poate! Și există exemple care să mărturisească asta. În Nesupusele nu este vorba doar despre succesul în carieră, este vorba și despre casnice, moașe, femei care îndeplinesc un rol care e greu cuantificabil, poate, în bani, dar care contribuie la mersul lumii… de când lumea, vorba aceea. E important să conștientizăm și aceste aspecte, și cred că e foarte bine că ele sunt surprinse aici. Mă bucură că există o asemenea carte și sper să fie citită de cât mai multă lume.

Acesta este doar volumul I, va urma publicarea unui al doilea, dar, până atunci, cartea se poate comanda de la editura Univers (în caz că nu o găsiți în librării). Și dacă tot vine Crăciunul și sunteți în pană de idei, vă sugerez călduros această carte ca cel mai potrivit cadou EVER, potrivit atât pentru copii cât și pentru prietenele noastre. 🙂

Dacă vreți să citiți despre prima femeie arhitect din România, bunicuța care la 57 de ani s-a apucat de sport, sau despre femeia care s-a pus cu Titu Maiorescu, cel care credea că femeile-s mai proaste decât bărbații pentru că au creierul mai mic (Sofia Nădejde e numele ei), și în general, despre exemple de femei luptătoare la vremea lor, citiți Nespusele. Era timpul ca poveștile lor să fie spuse. Și, aidoma, poveștile noastre trebuie spuse în continuare, citite, scrise, lăsate moștenire.