Despre Urban Talks 2018

Înainte să vă scriu despre cum a fost la conferința Urban Talks de la Timișoara, permiteți-mi câteva secunde de of. Măi, deci eu nu știu cum sunt promovate / văzute unele evenimente în acest oraș, că mi se pare că uneori chiar nu au vizibilitate sau nu sunt împinse mai mult / sau mai bine la înaintare, și astfel ajung cu un public prea restrâns față de scopul de a implica mai mulți cetățeni la participarea lor. Personal, chiar încerc să dau share / interested / going la evenimente, poate chiar să scriu un pic despre ele, ca să știe lumea… că parcă mi se pare că se pierde informația undeva. Buuun … declar acest „of” închis momentan. Vedeți că articolul e lung, dar nu vreau să fac rabat la calitate, aia e. Ca să nu-mi dau singură cu bățul peste picioare, mai zic că sunt lucruri interesante pe aici, ce merită știute. 🙂

Despre Urban Talks! Aceasta este o conferință organizată de Urbanize Hub, cu scopul de a aduce laolaltă atât oameni din comunitate, cât și actori ai ei, din diverse medii, pentru a discuta teme precum orașe sustenabile, orașe creative, orașe smart. Vă dați seama că ”I was hooked”, cum spune românul din Anglia, și sirena omului sustenabil din mine, homo sustenabilus, fără legătură cu Referendumul, a sunat continuu. Am câteva lucruri de subliniat care mi-au rămas în minte sau care m-au impresionat, restul nefiind probabil la fel de importante. Scurt, la capitolul organizare o să comentez rapid că mi s-a părut că mai e de lucrat la timpul alocat prezentatorilor și decalajele apărute, precum și la promovare în sine … Aula Magna a Universității de Vest n-a fost nici măcar pe jumătate plină. Asta, totuși, nu l-a făcut un eveniment mai puțin calitativ dpdv al conținutului – al câtorva elemente din el, cel puțin.

Orașe sustenabile

În primul rând, perspectiva plină de date statistice cu privire la România a lui Marius Cristea de la Banca Mondială ( World Bank ) mi s-a părut un foarte bun început pentru a vedea o imagine de ansamblu a ce înseamnă creșterea urbanizării populației României și orașele-magnet, cum le numește el. Plecăm de la predicția că până în anul 2050, aproximativ 68% din populația lumii va trăi în orașe, și nu în zone rurale, orașele fiind motoare de creștere care aduc atât contribuții economice, cât și dezvoltare demografică.

România nu se dezice de la acest trend, Marius spunând că există momentan 13,000 sate în țară, și 300 de orașe, din care 75% sunt foarte mici. Mai menționa că din oamenii care au plecat în țări străine, majoritatea nu au studii superioare. Doar că majoritatea oamenilor care ”pleacă”, de fapt, se mișcă în interiorul țării – se mută dintr-un oraș în altul, determinați fiind de promisiunea unei vieți calitative în detrimentul celei actuale în care se află (i.e. de exemplu vor să fugă de traficul și viața aglomerată din București într-un oraș mai liniștit, și foarte frumos, precum Brașovul). Devine astfel clar că orașele trebuie să investească foarte mult pentru a crește calitatea vieții cetățenilor din ele, și că nu se pot susține singure – trebuie să fie alocate fonduri, la nivel de România, pentru dezvoltarea zonelor metropolitane, și să fie o strategie mai concretă pentru ele, din moment ce ele aduc o contribuție significantă la economia țării. (vă invit să citiți raportul din acest link)

Tot pe partea aceasta de sustenabilitate, am aflat de la Andreea Idriceanu Calev despre Patrula de reciclare, o inițiativă RoRec (Asociația Română pentru Reciclare), și trebuie să recunosc că am fost uimită cum de nu știam despre asta mai devreme … Andreea a prezentat câte campanii de colectare a deșeurilor electronice se desfășoară mai ales în școli (programul a început din nou, apropo!), respectiv de educare a publicului român în această privință. Gândindu-ne la câte aparate electrocasnice folosim per locuință (minim între 15-20), înmulțind asta cu cât de digitalizată / conectată devine lumea tot mai mult (și deci dependentă de ”aparate”), nu e greu să ne imaginăm o lume în care ponderea deșeurilor electronice în gunoi va fi una mare (e-waste). Dar nu trebuie să fie așa, când acestea pot fi reciclate – și e chiar foarte ușor. Practic, suni la TelVerde gratuit (TelVerde 0800 444 800) și vezi cum îți pot fi preluate deșeurile electronice. Acestea nu trebuie să ajungă în natură sau la gunoi, deoarece nu sunt, evident, benefice pentru mediu, conținând elemente chimice toxice. Cred că cel puțin toate companiile din România pot beneficia de acest program (dacă, poate, s-ar informa), având în vedere cât de des schimbăm calculatoare, monitoare, și alte echipamente tehnice. 🙂 Și noi, consumatorii simpli, clar.

dav

Orașele smart

În ceea ce privește orașele deștepte (smart) și conectate, am urmărit cu multă curiozitate două discursuri: cel al lui Radu Jakab de la ZeroCozi, și al lui Dan Bugariu de la Upgrade my city. Radu a vorbit despre ZeroCozi, un sistem digital de gestiune a cozilor, care are ca scop eficientizarea serviciilor de la ”ghișee” – o problemă clasică precum mașina Dacia în România, cu diferența că mașina Dacia a cam dispărut din peisaj. Stresul și dezorganizarea birocratică a cozilor și ghișeelor nu. Acesta mi se pare cel mai bun exemplu de cum tehnologia poate rezolva în mod deștept o problemă aparent mică, dar inutilă, a vieții noastre: pierdutul timpului la cozi. Aplaud inițiativa asta și abia aștept să o văd pusă în aplicare!

Mai departe, trec la Upgrade my city – dar întâi trebuie să menționez ce speaker bun e Dan Bugariu. Cred că i-am sorbit fiecare cuvințel, nu l-am mai văzut pe acest om niciunde înainte, și tare mă bucur că l-am auzit vorbind. A venit din partea Upgrade my city, despre care am tot auzit, dar nu am apucat să iau parte la evenimentele lor de planificare și consultare … însă, aparent, tot am beneficiat cumva de una din inițiativele ieșite de la întâlnirile lor: turul Talk the walk, despre care tocmai v-am scris! Vedeți cum se leagă unele lucruri … așa, și dacă încă nu ați înțeles despre ce este Upgrade my city, iată: ”programul prin care identificăm, promovăm şi implementăm ideile care pot îmbunătăţi calitatea vieţii în oraş, prin implicarea la scară largă a societăţii civile, companiilor, universităţilor şi administraţiei publice”. Ediția următoare (a treia) va fi în Noiembrie, așa că sfatul meu e să fim cu ochii pe ei, că eu sigur vreau să merg. Poate am și eu 2 bani de dat pe vreo idee acolo, câtuși de micuță.

Orașe creative

Pentru partea creativă a orașelor, mi-au plăcut foarte foarte mult alți doi vorbitori: Kevin Finnan, cel care coordonează proiectul Bega – LUMEN, și Oana Giurgiu, de la TIFF. Despre proiectul LUMEN nu doar că trebuie să știți, dar trebuie să MERGEȚI! Este un spectacol pe râul Bega și pe malul acestuia, în fostul ”port” al orașului, zona Solventul – o zonă foarte puțin populară la noi, dar care stă gata să renască sub egida unei, literally, noi lumini. Kevin Finnan e un englez get-beget, și cel mai mare proiect al său a fost să coregrafieze deschiderea Jocurilor Paralimpice din Londra în 2012. Ne zicea, la Urban Talks, că ”Dance and theatre make the thought visible, and create a shared experience.”, și că este un om din exterior care, deși nu cunoaște orașul așa cum îl știm noi, locuitorii săi, ne va reda prin spectacol frumusețea pe care el o vede ca ”outsider”. Omul a fost foarte fain, simplu, și umil, și abia aștept să văd show-ul!

Nu doar dansul și teatrul pot trezi un oraș la viață, dar și arta cinematografică, și despre asta ne-a povestit Oana Giurgiu, director executiv la TIFF – Festivalul Internațional de Film Transilvania. Am aflat astfel că TIFF nu e doar o înșiruire de zile în care se promovează filmul românesc și cel independent în diverse locații din Cluj, și că e o umbrelă care adăpostește și proiecte pentru comunitate, cum ar fi Educatiff sau activitățile pentru copii din cadrul Weekend la Castel. Multe dintre proiectele organizației sunt menite să dezvolte gândirea critică și aprecierea tinerilor față de artă, cei din jur, cinema, creativitate, și să încurajeze libera exprimare. Pe lângă formalitățile altor discursuri anoste (nemenționate aici, oricum), a fost o reală plăcere să o aud pe Oana vorbind pasionat despre TIFF, un proiect în care, citez, ”primarul a crezut într-o viziune”, de la niște oameni care au vrut să facă CEVA pentru orașul lor, dar să o facă altfel. Și rezultatul, la aproape 10 ani, îl vedeți și voi. (eu încă, păcatele mele, nu am ajuns la TIFF, vă dați seama, deci … cu rușinea asta mă îngrop)

Semi-concluzii

Ultima parte a conferinței a reprezentat un panel cu primarii orașelor Arad, Oradea, și Timișoara, cu un preambul ținut de primarul Reșiței, un tip simpatic. Mai mult nu am ce să spun despre această ultimă fază decât că Bolojan, primarul orașului Oradea, pare un om rezonabil. În rest, aceleași baliverne și demagogii de care m-am săturat. Nu ele vor transforma aceste orașe în orașe creative, smart, conectate, sustenabile. Mi-ar plăcea să închei într-o notă pozitivă, și încerc să o caut pe portativ, poate o găsesc.

În fine, here goes nothing. Ideea este că oamenii se mută din ce în ce mai mult la oraș, și creșterea demografică pune presiune pe fluidizarea elementelor care să facă viața mai ușoară într-un anumit oraș: conexiunile dintre diverse puncte ale acestuia, traficul, conectarea cu zonele peri-urbane, facilitarea de noi locuințe, crearea de alternative a transportului, accesul mai facil la diverse servicii publice (sisteme de ticketing, digitalizare, aplicații smart city). Pe lângă acestea, respiro-ul vine, pe de o parte, din partea socială a creării unui mediu urban incluziv, de siguranță, diversitate, și echitate, cu locuri de muncă pentru toți, și pe cealaltă parte, din sfera artistică și culturală, unde oamenii să se poată bucura, în timpul liber, de evenimente de calitate care să-i aducă împreună nu doar să socializeze, dar și să gândească. Așa arată pentru mine un oraș ”smart”, sau, mai bănățenește zis, un oraș pe deplin fain.

Un oraș fain, însă, se construiește cu oameni faini – nu prea ai cum altfel, că lucrurile rar merg din inerție. Dar oamenilor faini trebuie să le și pese, să se implice, să pună umărul la contribuție – atât cât poate fiecare. Mie Timișoara chiar îmi dă inspirația unui oraș cu mult potențial – și sunt ceva oameni faini pe-aici. Mi-ar plăcea să fie mai mulți, astfel încât orașul meu ideal de mai sus să fie o realitate, nu o utopie urbană. 🙂

Reclame

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s