Zile frumoase în Milano – partea a II-a

Continuăm partea a II-a (și ultima) a excursiei la Milano cu alte istorisiri. După cum vă scriam în postarea anterioară, noi ne-am plimbat foarte mult pe jos și nu am ales transportul în comun. Recomand pantofi comozi, dacă se poate, pantofi sportivi (eu am niște Nike Air Max ultracomozi, de zici că umblu pe nori oricât de mult aș merge, de fapt), dacă vă înhămați la asta. Înțeleg că Milano, fashion, din alea, dar din umilul meu punct de vedere, nu e cazul. Astfel, pietoni fiind, am putut oricând să ne abatem de la traseu, să observăm acele ”detalii mici”, dar care fac diferența, și aici mă refer la 2 lucruri mari: acoperișurile pline de verdeață și grădini la ultimul etaj, și superbele detalii arhitecturale ale ușilor, balcoanelor, ornamentelor clădirilor.

Deși nu sunt o persoană religioasă, mai degrabă spirituală, cum îmi place să mă numesc, am văzut multe biserici mici și frumoase în cartiere, parcă le descopeream așa, ca pe niște comori. Nu știi niciodată ce te așteaptă după colț! La un moment dat, am prins și o slujbă, mi s-a părut foarte frumos. 🙂

dav

Ce am mai văzut? Nu neapărat obiective turistice, dar am văzut multe ”porți” ale orașului – sau foste rămășite din bastioanele rândurilor de ziduri care înconjurau orașul. Există trei rânduri de ziduri istorice, anume zidurile romane, medievale, și cele spaniole. Dintre ele, au rămas multe și azi: Porta Ticinese, Porta Venezia (sau Orientale), Porta Nuova, Porta Garibaldi, Porta Sempione, și altele. Rămășițe atât romane, cât și medievale, se pot vedea și în alte părți prin oraș, iar asta îmi spune mie personal încă o dată că Milano nu e doar un simplu oraș în Italia.

dav

Din punct de vedere ”tehnic”, am fost la Muzeul de știință și tehnologie ”Leonardo da Vinci” și Muzeul de istorie naturală. Muzeul de știință este imens, foarte comprehensiv, cred că am petrecut vreo 4 ore jumate în el … foarte multe expoziții variate, interactive, cu tot felul de domenii – și ne place să vedem și partea aceasta pentru că deseori lucrurile de zi cu zi le luăm de-a bune, sau nici nu ne trece prin cap să ne gândim la ele, pentru că, normal, nu avem nevoie (de exemplu, la rolul adezivilor în viața de zi cu zi – avioanele noastre de azi cu ce credeți că-s ținute laolaltă? :D). Tot la muzeul acesta era expus un submarin italian militar din perioada de după celui de-al Doilea Război Mondial, însă păcat că am prins perioada în care nu aveau tur ghidat și în interiorul acestuia (se poate cumpăra separat bilet cu tur).

Cât despre Muzeul de istorie naturală, e cel mai bine organizat muzeu de genul în care am fost, fără să fie prea obositor. De ce asta? Pentru că eu nu încurajez ideea de zoo, acum câțiva ani am promis că nu mai calc într-unul (deși m-am abătut un pic de la asta, din ignoranță, recent, la Constanța). Mi-a plăcut că în muzeul acesta nu a fost vorba doar despre animale împăiate. Erau create pe culoare întregi, în dimensiune naturală, și cu o atenție la detalii incredibilă, mini-ecosisteme din diverse părți de pe glob, de zici că te uitai la ele prin vitrină, iar ele erau pe bune acolo, de partea cealaltă. Nu am mai văzut o astfel de reprezentare niciunde, și mi-a plăcut foarte mult!

IMG-20180816-WA0011

mde

Să vă mai zic, că n-am terminat! Ne-am plimbat transversal și prin câteva parcuri, prin Milano, și trebuie să notez că nu sunt ”wow”, adică nu sunt ca parcurile din Amsterdam, de exemplu (despre care trebuie să vă scriu, că tot nu am apucat). În schimb, sunt curate, se extind pe zone largi, și frumos aranjate, au fântâni cu apă potabilă amenajate în ele, chiar e o plăcere să te plimbi pe acolo. Cât despre verdeață în general, am zis și mai sus, am văzut-o peste tot: flori, copaci, grădini pe acoperiș, plante la balcon…și o mulțime de ficuși cu fructul lor ciudat!

sdr

Despre mâncare, oare mai e necesar să spun? Dar spun! Dacă mergeți la castelul Sforzesco, și poposiți să mâncați după vizită, opriți-vă la Farinella și mâncați pentru mine un Calzone. A fost DELICIOS, am simțit instant că sunt în Italia și că mănânc ceva autentic! Am mai mâncat în alte zile și pizza, eu o salată, iubitul meu paste, am băut Aperol, clasic, și am fost și la un restaurant asiatic, pentru că, fiind un oraș diversificat, se pot accesa o multitudine de bucătării în Milano. Am vrut, în ultima zi, să ajungem în Chinatown, pentru că, dacă nu știați, e cel mai vechi district chinez din Italia, Milano fiind printre primele orașe care s-au ”înfrățit” cu Shanghai. Oboseala ne-a doborât, așa că am făcut o plimbare scurtă în cartier, unde am găsit restaurantul japonez de care v-am pomenit mai sus. Foarte bună mâncarea!

dav

Ce, credeți că am uitat de desert? O călătorie în Italia nu e nimic fără ceva dulce – tiramisu + gelato = love! Am cumpărat într-o zi o înghețată simplă, de la o cașcarabetă de lângă dom, și vreau să vă spun că cea de mango zici că era din Rai, coborâtă pe loc în cocioaba vânzătorului asiatic. Nu era gelato, era ca și când ar fi fost o cremă rece și răcoritoare, moale, de mango, așa se simțea!

Ideea e că nu are sens să călătorești și să te abții de la mâncare. Compensând cu atâta mers pe jos zilnic, eu cred că a fost un schimb bun. (bonus: nu m-am îngrășat) La fel a fost și în 2015, când am fost prima oară în Milano – numai mâncare bună! (atunci ne-am cazat la in AirBnB cu o prietenă, în casa unui fost regizor de film, a fost foarte simpatică și acea experiență, hehe)

dav

Am atins, cred, toate punctele valoroase, și concluzia, de atâtea ori rostită, scrisă, sau cântată, e că, într-un fel, la vita e bella! 🙂 Italia merită vizitată din plin, și, din punctul meu (al nostru) de vedere, și Milano! Weekend absolut minunat vă doresc!

sdr

4 comentarii

  1. Uite acum citind la tine mă gândesc că m-aș mai întoarce și eu la Milano. Pare mai frumos decât îl știu eu, cred că am mai povestit că pe mine nu m-a prins prea tare. Dar îmi dau seama că eram și cam prost dispusă, întrucât călătoream cu niște prieteni cu care nu ne-am potrivit la comportamentul de călătorie – mie nu-mi place să-mi pierd un sfert din vacanță căutând locuri în care să mănânc și bătând drumul până la ele, mai ales în Italia, unde găsești mâncare bună la tot pasul.
    Poate îi mai dau o șansă și mergem așa prin zonele off the beaten track (deși în Dom n-am intrat, ar fi cazul măcar o dată). Și poate ajungi și tu la Como! 😀

    Fain articol și faine poze 🙂

    1. Multumesc frumos – da, ajung tot mai des la concluzia ca un loc depinde multe de context…pt o destinatie low-cost, cred ca e chiar bun pt un city break. Eu as vrea mult sa ajung in Asia la anul… mai am multe de vazut si prin Europa, dar asa as vrea sa go East… 🙂 Uh!

  2. Ce faaaain. Anu’ asta am vazut numa oameni care au fost la Milano. M-am simtit de parca am lipsit de la conventie :(((. Si acum, dupa ce am citit articolul tau, parca vreau mai mult sa merg 😀

    1. :))) Da, am vazut si eu! :))) Sincer, Italia e o destinatie foarte accesibila, din punctul meu de vedere, si exotica / interesanta enough. Nu am avut buget de mai mult anul asta, si totusi ne-am si facut poftele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s