6 săptămâni fără zahăr adăugat

Aparent, îmi place să fac experimente cu mine, numai așa, de dragul încercării si dacă cred că e ceva benefic, sau ar putea fi interesant să văd “ce se-ntamplă doctore”. Astfel, după ce am reușit să mă abțin de la a cumpăra cărți timp de 3 luni de zile, așa cum mi-am propus, m-am gândit ce altă provocare ar putea fi în afara zonei mele de confort.

Siiiiiiiiiii…pentru că mi se părea că eram un pic cam dependentă de ceva dulce mereu, am zis gata, asta este. Să încerc minim o lună să văd cum e să nu mănânc dulciuri, prăjituri, si nimic ce ar avea zahăr adăugat (prea mult). Nu vă gândiți că am exclus tot, pentru că tot are zahăr adăugat, dar sunt produsele ca sosul de roșii care are puține grame de zahăr – pe ele nu le-am luat în considerare.

Astfel, când am simțit nevoia de dulce, am consumat doar fructe, nuci, sau chiar unt de arahide, dar foarte puțin pe o felie de pâine (e și consistent).

Din păcate, nu știu să vă spun nici o strategie pentru cum am rezistat. Așa cum am luat decizia simplă si hotărâtă de a nu cumpăra cărți pentru că devenise un mic viciu, așa am procedat și acum. Si am început chiar în Săptămâna Mare de Paști, înainte să plec în Amsterdam.

Câteva lucruri care s-au întâmplat:

  • Nu am simțit un sevraj, și cumva m-am bucurat că nu sunt așa dependentă de zahăr precum, poate, credeam.
  • Cu cât mă uitam mai mult pe etichetele ingredientelor, cu cât realizam că aproape tot ce consumam conținea zahăr adăugat (mâncarea procesată, cel puțin, nu mă refer la cea care oricum îl conține natural).
  • Am ajuns la concluzia că nu mai doresc să cumpăr iaurturi cu fructe. Prefer să mi le fac eu, e mult mai simplu si mai sănătos (pe simplu pe cât credeți: se ia un iaurt normal si se pun fructe in el, ba chiar si semințe de orice vreți, pentru o consistență mai fibroasă. Atât.)
  • Am avut același tip de energie ca si înainte – sau cel puțin, ea nu s-a schimbat. M-am simțit bine, si deloc că „mi-ar lipsi ceva”.

  • Am spus tuturor din jurul meu despre ambiția mea, si m-am bucurat de ajutorul lor. Asta nu a oprit pe nimeni să celebreze zile de naștere în continuare sau alte evenimente, să aducă dulciuri la birou etc. Mă uitam la ele, uneori îmi era poftă, alteori nu, dar nu am luat nici o gură. Promit. 🙂
  • Am fotografiat tentațiile si m-am plâns la lume, dar tot nu le-am mâncat. 😀 Înainte nu făceam asta, dar așa am simțit cumva că mă mai eliberez, hehe.

  • Nici măcar miere nu am consumat.
  • Nu am băut aproape deloc sucuri de fructe naturale, nici măcar 100% naturale (chipurile). Știți de ce? Gândiți-vă doar la câte fructe (=cât zahăr, chiar dacă din fruct) a trebuit să fie stoarse pentru a produce respectivul suc. Am putea oare să mâncăm atâtea în mod normal? Mă îndoiesc. Așa că dacă mi-am cumpărat o dată sau de două ori suc natural, m-a ținut o săptămână. Si din nou, uitați-vă pe etichetă, să vedeți numărul de zeci de grame de zahăr ce îl conține. E nebunie. 🙂

  • Am reușit să trec de la o perioadă de stagnare de pe cântar (câteva luni de zile am simțit că mă blocasem la un număr) si mă bucur că, odată cu venirea mea aici si biciclitul a 25 de km pe zi, am depăsit obstacolul. Atenție, totuși. Sport făceam si in Timișoara, poate chiar mai hardcore decât aici (mergeam la sală de cel puțin 3-4 ori pe săptămână, la ore grele, cu greutăți sau cardio intens), si pentru că mâncam dulce aproape zilnic (un iaurtel aici, un cheesecake acolo, un biscuit aici, o bucată de … acolo), nici nu am slăbit, nici nu m-am îngrășat. Dar asta nu m-a dus unde voiam.

  • Cu toate acestea, am observat că, renunțând un pic la zahăr, mi s-au mai dus din straturile de grăsime ce nu voiau să plece (mai am câteva, încă puțin, încă puțin), musculatura mi s-a accentuat un pic (are mai mult loc, acum…) si DOAR împreună cu sportul / activitatea fizică am mers mai departe.

Am realizat acest experiment nu din dorința de a slabi neapărat, ci pur si simplu pentru că am ajuns să conștientizez cât de mult zahăr / dulce consumam. Poate e o realitate pe care nu vrem să o vedem, sau o ignorăm, o împingem acolo într-un colt al minții noastre, însă așa este: suntem înconjurați de plastic și zahăr. 🙂

Acum, nu încerc să conving pe nimeni să facă ce am făcut eu, sau să spun că gata, zahărul e rău si să fim toți puritani, sau dimpotrivă, să mă dau maica filofteia. Scopul e să știți că se poate, că nu e așa rău, că vă puteți antrena voința și prin acest mod (e ca o abilitate, voința asta, cu cât e mai antrenată, cu cât ne ajută să facem ce ne propunem), si de a conștientiza acest consum. Nu există „nu se poate”, ci doar „nu vreau”, aici, mi-am demonstrat-o singură. 

De ceva vreme am revenit la permisivitatea de a-mi face unele pofte (prăjituri, în principiu, ciocolată nu cred că am mâncat decât 1 bucată dintr-una belgiană pe care am împărțit-o cu colegii), dar încerc să am grijă. De exemplu, când am fost in Bruxelles, am vrut neapărat să mănânc o vafă de-a lor, dar acolo toate sunt cu multa ciocolată, nutella, care mai de care, caramelizate si cu zahăr praf! Parcă ti se face și greață 🙂 Așa că am cumpărat una simplă, doar cu fructe si frișcă, și a fost chiar foarte bună și așa! Îmi păstrez dorințele mai profunde pentru Italia, la vară: tiramisu și înghețată, yummy!

Ca un ultim paragraf, aș vrea să subliniez că nu o să renunț la zahăr adăugat complet, în primul rând pentru că îmi place să fac prăjituri, si vreau să experimentez mai mult în direcția aceasta, să învăț, să fiu mai bună decât am fost ieri. Principiul este doar de a păstra un anume echilibru, de a avea o alimentație variată, bogată si în alte lucruri, de a stârni voința, dar si atenția pentru ce mâncam. Dacă vă doriți o astfel de provocare, vă stau la dispoziție în caz că mai aveți întrebări. Un weekend frumos! 🙂

P.S. Foarfecele din imagine sunt de ciocolată, dintr-un magazin belgian de… praline și ciocolată :P.

Reclame

6 comentarii

  1. Eu nu mai consum zahăr de ceva ani.. Doar că nu în sensul deloc, ci în sensul că nu-mi pun zahăr in chestii, decât dacă fac vreo prăji. Am zahăr brun pentru ale situații rare (gen salata verde îmi place să fie dulceaga) sau miere. In ceai nu pun deloc. Ideea e că nu mi se lasă pe dulciuri deobicei ceea ce îmi permite rar să mânc dacă îmi vine. Îs convinsă că moderația e cheia în aproape toate 😀

  2. Ai de capu meu!!!! Bravo, Ianca! I am so proud. Da sa stii ca eu chiar sunt dependenta de zahar. Adica si atunci cand nu mancam ciocolata, tot mancam dulce. Si sucurile ma omoara, mai ales Cola. Dar exemplul tau, este demn de urmat, deci il voi lua in considerare pentru urmatoarele experimente pe care le voi pune in practica. Dupa nunta, evident :))). Felicitari!!!!

    1. Hey Andra – abia acum apuc sa iti raspund, scuze 😦 Si multumesc – poti incerca 1 saptamana macar, sa vezi cum e. Nu trebuie o limita fixa, pentru mine erau 6 saptamani pana cand a trebuit sa ma intorc la nunta unor prieteni, si mi s-a parut o durata buna. Ideea e doar de incercat, zic eu, ca si experiment, macar. 😀 Bafta, daca te apuci!

  3. Nici eu nu mai consum zahar de ceva vreme si … uite ca se poate, supravietuiesc! 😀 Exista viata si fara zahar! Daca ti-e pofta de ceva dulce, iti recomand dulciurile de la Ambrozia, toate fara zahar, extrem de delicioase. In cazul in care te intereseaza, eu am scris aici despre ele, poti arunca un ochi. Iti recomand sa incerci turta dulce fara zahar, plus biscuitii, toate sortimentele sunt absolut delicioase si fara zahar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s