Cu bicicleta prin Olanda și PRIDE

Că îmi place să călătoresc e un lucru bine știut, la fel cum îmi place să biciclesc. Și ce idee mai spontană și faină decât să le combin pe ambele într-un week-end în una din țările mele preferate, Olanda? 😀 Am avut niște zile minunate, și aș vrea să vă povestesc un pic despre ce am învățat, și ce am văzut.

Unul din scopurile cu care am plecat derivă dintr-o idee pentru Timișoara Sustenabilă, o platformă colaborativă pentru accelerarea transportului sustenabil și reamenajarea urbană durabilă a Timișoarei. M-am gândit că tare bine-ar fi dacă m-aș duce în Olanda să documentez un pic infrastructura lor de biciclete, nu doar urban, dar și inter-urban, și anume să fac o călătorie până la Haga pe bicicletă, să văd cum o fi. Știți că socoteala de-acasă nu se potrivește mai deloc cu cea din târg, așa că nu mi-a ieșit treaba asta, dar a ieșit altceva – o să vedeți mai jos.

În altă ordine de idei, înainte să vă spun despre biciclete și sustenabilitate, vreau să menționez că week-end-ul în care am fost s-a desfășurat și ultima parte a paradei Gay Pride, o festivitate de o săptămână în Olanda, unde oamenii sărbătoresc diversitatea și libertatea pentru drepturile comunității LGBTQ etc. DE CE e o nevoie de o ”paradă”, poate vă întrebați – am mai auzit întrebări de gen ”Dar de ce nu avem paradă pentru oamenii heterosexuali?” … păi ce ziceți despre faptul că heterosexualii nu au fost niciodată persecutați pentru orientarea lor sexuală?! 🙂 Cu toate că Olanda e o țară în care să fii gay, lesbi ș.a.m.d. e o chestie normală acum, nu a fost mereu așa – istoria Paradei Gay datează din 1996, nu cu mult după ce în Parlamentul Olandez s-a dat legea Drepturilor Egale, care aborda și aspectul orientării sexuale, respectiv discriminării acesteia. Abia în 2001, Olanda a fost prima țară care a recunoscut legal căsătoria între persoane de același sex. Suntem în 2017 … pare demult, sincer. :))

20170805_164651

Străzile principale ale Amsterdamului erau pline ochi de oameni, costumați ori ba, și pe canale se desfășura parada bărcilor / ambarcațiunilor, care erau cu muzică, în diverse teme, culori, tot ce vrei. Foarte multe magazine aveau steagul curcubeului (simbolul LGBT), sau diverse mesaje pro-toleranță despre iubire, egalitate, sau libertate afișate în vitrină (mi-a rămas în minte cel de la Levi’s). Haosul m-a deraiat temporar de la obiectivul meu de a fotografia piste, semafoare, sau traficul în general – pentru că oamenii mergeau peste tot, era puhoi, și nu mă gândisem că o să fie așa greu să îmi împlinesc scopul. Dar a fost un haos frumos, împreună cu prietenii mei ne-am integrat și noi prin mulțime, am dansat la colțuri de stradă, am băut, ne-am simțit bine, pentru că toată lumea era ”pe film”, vorba vine.

20170805_165417

levis lgbt

Știți ce îmi place cel mai mult? Că nimănui nu îi pasă, și nu în sensul de ignoranță, ci de prejudecată. Aici pe stradă la noi toată lumea te judecă, se uită la tine de sus în jos, oricum ai fi, orice-ar purta. Acolo … nici o treabă. E greu să exprim în cuvinte sentimentul acesta, dar așa m-am simțit: că e liber, și frumos, și că n-am de ce să îmi fac griji pentru ”etichetele” pe care oamenii le pun de obicei. Mesajul ”iubirii pentru toți” și mai ales ”No hate” îmi merge la suflet, după cum poate ați mai citit pe aici, pentru că eu chiar cred că nu trebuie să intereseze pe nimeni cu cine și cum facem sex, cât timp suntem oameni buni. Nu văd un motiv pentru a interzice aceleași drepturi normale și legale ale unor oameni care iubesc … ”altfel”. Altfel? How about ”iubesc” și atât? Ok, o să închei pledoaria aici, ca să mai las loc și bicicletelor.

Duminică era ziua destinată cursei Amsterdam – Haga, dar … pare-se că mai am de învățat lucruri despre planificări. Să vedeți – deci am plecat foarte târziu din Amsterdam (pe la 1), că ne gândeam că ok, în 4 h ajungem în Haga, nici o problemă, și ne întoarcem cu trenul (sunt doar vreo 50 km până în Haga)… numai că cei de la închiriat biciclete închideau la 6, și ne pierdeam depozitul de 100 euro garanție (dacă nu returnam bicicletele, ne rămâneau nouă). Pe drum, încă optimistă, credeam că o să recuperăm, și hey, trenul Haga – Amsterdam durează doar 50 min, am ajunge noi la timp. Aha. Doar că până am ieșit din Amsterdam, cred că am făcut vreo 40 de minute bune, urmărind Google Maps, că cine știe drumurile, nu? 🙂 Așa că ne-am oprit în următorul oraș, Hoofddorpp, unde ne-am replanificat traseul, care a însemnat, de fapt, să ne întoarcem (am vrut să mergem măcar până în Leiden, care am auzit că e frumos, dar tot era mult). Ne-am ales o altă rută, așa că am reușit să vedem și alte părți / peisaje, și tot am făcut, în total, dus-întors, vreo 50 de km (că am pornit tracker-ul la un moment dat). :)))) La 6 fără 10 am ajuns la locul de închiriat biciclete, și am respirat ușurată, gândindu-mă că data viitoare va fi mai bine. Mi-am învățat lecția.

20170806_154634

(nenea ăsta dădea de mâncare unui asin, de după gard)

20170806_144842

DSC_0055

Pe drum, însă, a fost foarte frumos – în Amsterdam, încă un pic de agitație în oraș chiar și pentru biciclete, dar după, am trecut pe un drum mult mai pitoresc – căsuțe drăguțe în stânga și în dreapta, sau lanuri de verdeață, ferme, cai, mult verde, și evident, peste tot pistele de biciclete. Am avut noroc de o vreme superbă tot timpul petrecut în Olanda, și ziua de duminică nu s-a lăsat mai prejos – ba chiar m-am ales cu un mic bronz olandez pe față. :)) Ca să remarc câteva puncte în toată ”documentarea” pe care am încercat să o fac, aș expune următoarele:

  • Apreciez semafoarele pentru biciclete, care dau verde înaintea pietonilor, cu toate că nu se află chiar peste tot. E simplu – apeși un buton, aștepți un pic, și se face verde.
  • Pistele de biciclete sunt tot de asfalt, doar că de o culoare roșie – nu sunt vopsite cu verde, sau cu vopsea care face roata să alunece. 😉
  • Pistele de biciclete sunt și pe trotuar, și pe șosea – și liniile dintre ele curg ordonat, când treci de pe drum normal pe stradă, când invers, fără să simți. Nu am văzut semne absurde de ”STOP”, cum sunt pe la noi. 🙂
  • Există felurite tipuri de biciclete pentru toată lumea, și mulți părinți își cară copiluții pe bicicletă, în față, în spate, într-un cărucior mai mare atașat bicicletei, nu contează.

20170805_122613

20170806_124335

  • Trecerile de la semafor au trecere separată pentru biciclete.
  • Cam pe oriunde există o pistă separată pentru biciclete, de o parte ȘI de alta a drumului (inclusiv pe poduri).
  • Într-adevăr, în unele locuri e interzis să mergi cu bicicleta (de obicei centru – dar în Amsterdam asta pentru că străzile sunt foarte înguste, și nu peste tot în centru), SAU străzile au un singur sens pentru biciclete. Oamenii nu prea respectă sensul sau interzicerile, dar nu stă nimeni cu amenzile la colț să-i pândească. N-aș zice că e un lucru bun sau rău, doar am observat.
  • Semnele de circulație pentru biciclete nu sunt ieșite din comun, sunt normale, cu interzis, indicatoare care arată rute (inclusiv rutele verzi din rețeaua națională de piste), sau ”semnalizări” de stânga dreapta, toate foarte vizibile.
  • Scooter-ele tot pe pista de biciclete merg … și asta poate fi un pic deranjant uneori, nu mi se pare ideal, sincer. (m-au speriat de câteva ori claxoanele lor)
  • Deși am încercat să surprind un cadru larg, cu bicicliști, pietoni, transport auto, și transport public, nu am reușit, pentru că traficul e destul de fluid, și cât am fost eu acolo, nu s-au strâns suficienți din nici o parte pentru poză.
  • Am văzut câteva Tesla-uri prin oraș, și nu numai, dar chiar și alte simple mașini electrice care se încărcau la mici stații amplasate acolo. Există un start-up care se numește EV-Box (Electric Vehicle) care are menirea să aducă și să îmbunătățească infrastructura pentru transportul sustenabil, mai ales al mașinilor electrice.

20170807_130057

 

20170807_130824

20170806_201651

Ok, toate bune și frumoase, numai laude … dar aceste rezultate de care se bucură olandezii azi, pe care le-aș numi simplu ”stil de viață”, au venit în timp, și mai ales – cu investiții infrastructurale mari, nu doar de dragul făcutului, ci de dragul orașelor sustenabile, nesufocate. Citeam în The Guardian că, de fapt, unul din motoarele care a pornit mișcarea ”pro-biciclete” l-a reprezentat numărul copiilor și oamenilor decedați / accidentați în traficul auto din anii 70. Altul l-a reprezentat criza petrolului din 1973, unde în Olanda au promovat ”car-free Sundays”. O poveste asemănătoare o puteți citi și aici, și chiar și aici. 🙂

We had a great fighting spirit and we knew how to voice our ideas. And in the end, we would get our bicycle lane. Even in the 70s, you know, there were politicians who understood that the general focus on cars would eventually cause problems.”

Normal că acum există alte provocări – prea multe biciclete, prea puțin spațiu amenajat de ”parcat”, unele piste devenite deja prea înguste pentru traficul actual, și probabil altele, dar ideea e că deja fiind obișnuiți cu acest stil de viață, nu e greu să aduci îmbunătățiri la nivel municipal. Acolo unde primarii înșiși merg cu bicicleta la lucru … spune ceva despre comunitatea respectivă. 🙂 Am mai zis-o și în alte locuri… where there’s a will, there’s a way. Orașul aparține oamenilor, nu mașinilor.

Ce-am mai făcut fain în Olanda? Trebuie neapărat să vă spun, că e mișto, și nu, nu are legătură cu bicicletele. 😛 În Eindhoven, am mers cu niște prieteni într-un loc numit ”Pizza Man”, care e, de fapt, casa unui om, pe care și-a transformat-o într-o semi-pizzerie, unde vii și îți faci propria pizza. Totul se plătește prin donații, adică la sfârșit, lași cât vrei, și pentru bere, și pentru pizza. Locul are și un acoperiș fain amenajat, unde am stat și noi la o vorbă, și de unde se mai auzea muzica live de jos. Când îți venea numărul la rând, mergeai la nenea de la cuptor, care îți dădea aluatul, și trebuia să-l întinzi, apoi îți puneai ce ingrediente vrei din cele care erau disponibile. Ți le curățai, tăiai, făceai ce vrei. Dura vreo 20 de min să se coacă în cuptor, apoi tadaaaaa, pizza e gata! Mi-a plăcut atât de mult, a fost superyummy, și mai ales că am rupt frunze proaspete de busuioc și am pus deasupra, AH, ce bun, ce bun!

20170804_192643

Mai țin doar să mulțumesc minunaților mei prieteni care au fost cu mine în weekend-ul ăsta, alături de care am râs cu un potential să-mi pocnească burta, și care îmi sunt foarte foarte dragi! 🙂 Deci cam așa, dragilor, răsdragilor, cu asta m-am ocupat în ultima vreme și, pentru că atâta călătoresc pe-afară, de data asta o să călătoresc și prin țară. Așa că o să lipsesc o săptămână, mă găsiți prin munții Ceahlău sau Bucegi, după caz. 😛 Sper să mă întorc cu lucruri bune și frumoase, să vă povestesc, ca de obicei! V-am pupat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s