Dragilor, pentru că e duminică și e cald, ce zi mai potrivită să închei povestea despre concediul în frumoasa insulă Zakynthos? Iar dacă articolul trecut a fost un pic ”tehnic”, aici vreau să vă detaliez un pic alte lucruri, cum ar fi … mâncarea.
În concedii (sau când călătoresc) nu prea mă dau în lături de la a mânca aproape tot ce îmi doresc, dar mai ales când e vorba de a experimenta mâncarea grecească și cu specific mediteranean. Cu #mamiturista am mâncat pește (pește sabie, souvlaki de ton, creveți), vită (în mousaka, foarte delicioasă), miel, toate preparatele fiind incredibil de gustos condimentate, teribil de savuroase. Am mers în mai multe restaurante din stațiunea Tsivili, sau mai bine zis taverne, cum le zic ei, și ne-a plăcut tot ce am consumat, serviciul de clienți a fost foarte bun, mâncarea și ea la un preț accesibil … chiar nu am ce să zic. Vorbesc pozele pentru mine. 🙂 Nefiind o persoană pretențioasă, cu aroganțe, nu mă aștept să mi se întindă covorul roșu – adică un serviciu respectuos, amabil, decent, și rapid e tot ce îmi doresc, și de asta am avut parte.
Țin musai să vă spun că cititul la plajă e un mit. Scuze, dar … mai mult dă bine în poze și în vise decât în realitate. Abia dacă am reușit să citesc vreo 15-20 de pagini maxim într-o zi de plajă – speram să termin câte o carte pe zi, dar șontâc șontânc, am citit una și jumătate într-o săptămână. Ori stau la bronzat, ori citesc – dacă stau pe burtă, îmi amorțesc mâinile după un timp, deci trebuie să mă întind. Dacă stau pe spate și țin cartea deasupra ochilor, mă izbește lumina soarelui, și dacă pun ochelari, nu doar că mă bronzez cu urme, dar îmi și ține umbră cartea, iar soarelui nu îi pasă dacă te arde uniform sau nu. 🙂 Așa că mie mi s-a spulberat de tot iluzia cititului la plajă – poate cu șezlong mai merge, dar noi am stat cu prosoapele unde am vrut noi.
Despre tururi menționez că am fost în două excursii, și am participat la un eveniment organizat de Christian Tour – seara grecească. Într-o zi am ajuns la plaja Navagio, unde e faimoasa epavă din toate pozele – de care mie sincer puțin mi-a păsat – și cu apele atât de albastre că te durea sufletul, nu știai dacă visezi sau nu. Telefonul meu nu face cine știe ce fotografii, dar vă jur că așa cum e în poze apa asta azurie, așa e și în realitate. Te uitai în zare și totul era albastru… păcat doar că sunt mulți turiști care vin, și așa se răpește un pic din calmul atmosferei. Plaja nu e de nisip, are așa niște pietricele albe, un pic rotunde, chiar simpatice, aș zice. Apropo, unul din vapoarele care au acostat pe plaja asta zici că era o corabie de pirați, și când să se apropie de mal, ce-mi aud urechile? My heart will go on – Celine Dion. Ăștia veniseră cu melodia din Titanic! :))))
Celălalt tur a fost ca să explorăm peșterile micuțe dimprejurul insulei, săpate de apă, desigur, și să încercăm să vedem o specie de țestoase protejate, specifice locului. Caretta Caretta e o specie de țestoase care migrează în fiecare an în apele calde ale Mării Mediteraneene pe larg, și Ionică, specific, pentru a-și depune ouăle pe plajele insulelor. Este o specie care are nevoie de conservare (cei de la WWF au o zonă interzisă turiștilor, dedicată exclusiv acestor animale), deoarece dezvoltarea turismului îi afectează habitatul și în general, ecosistemul marin. Am avut sentimente contradictorii față de acest tur, pe de o parte entuziasm să vedem un animal așa frumos și interesant, și pe de altă parte milă cauzată de comercialitatea a ceea ce făceam acolo… am avut noroc cu vaporul nostru că am reușit să zărim vreo 3 – era ca la o vânătoare, drept să vă spun. Motorul vaporului făcea mult zgomot și mai scotea și fum – cu toate că se oprea când era în preajma țestoaselor, tot nu e foarte ok … a fost o activitate simpatică, dar privită din punctul acesta de vedere, tristă. Pe lângă asta, ne-a plăcut să vedem insula și ”din afara ei”, de pe vaporaș, că ne-am tot plimbat mult pe coastele ei și am văzut peisaje ce ne-au furat ochii.
Cât despre seara grecească organizată de Christian Tour, mă declar mediocru mulțumită, și asta deoarece de 39 euro, eu și mama puteam oricând să mâncăm considerabil mai bine oriunde în stațiune. Plusul aici a fost locația (pe un colț de stâncă, cu vederea hăului de jos, cu apusul în spate), și spectacolul cu dansatorii greci, zorba grecul, din alea. 🙂 Per total ne-am simțit bine oricum, mama a fost încântată, iar pentru mine asta a contat cel mai mult.
Ce să vă mai povestesc? Am dormit îngerește în patul alb de hotel, fără griji, relaxată, a fost multă relaxare și soare și seninătate, un ”laissez-faire” așa de vacanță. Exact de ce aveam nevoie. Am suferit un pic că nu prea am avut activitate fizică (așa cum sunt obișnuit zilnic aici în Timi), dar am decis să las asta la o parte și să mă bucur de tot. Așa a și fost. Mie îmi place deopotrivă și marea și muntele, și cu toate că nu mă expun nu știu cât la soare, m-am bronzat un pic (m-am și ars oleacă), nici prea mult cât să fie șoc, ci suficient cât să nu mai fiu așa albă ca brânza. 🙂 Recomand, evident, să folosiți protecție solară din plin – soarele arde încă de dimineață, nu e de glumă cu așa ceva, serios.
Ca o concluzie – ne-a prins tare bine acest concediu pe o insulă așa frumoasă și cred că fiecare din noi avem nevoie așa de un timp de respiro, în care să ne reîncărcăm bateriile. Voi pe unde mergeți vara asta? 🙂
ianca 