Viena pe bicicletă și domnul Hundertwasser

Cu toate că m-am întors din concediu, am o restanță legată de Viena, pentru care am promis că vă scriu cum a fost tura cu fat bike-ul pe canalul Dunării și pe dealurile din jur, dar și despre câteva idei despre cât de sustenabil e acest oraș.

După cum deja mă știți, îmi place să fac activități diverse în locurile unde mă duc, așa că înainte de concertul Kings of Leon, am fost câteva ore într-un tur cu cei de la Vienna Explorer în jurul Vienei, pe dealurile unde se cultivă vițele de vie, până am urcat la o biserică, și apoi înapoi pe canal, pe marginea Dunării. A fost prima dată când m-am dat cu acest ”fat bike” – o bicicletă cu roți foarte groase, potrivită pentru astfel de drumuri, și mi-a plăcut mult – era o bicicletă electrică, de altfel, pentru că aveam nevoie de ajutor în locurile abrupte de urcare.

20170603_141021

Aron, ghidul nostru, ne spunea că există un fel de subvenție de 350 euro pe care o primești în Viena dacă îți cumperi o bicicletă electrică, și apoi după ceva timp, dacă dovedești nu știu ce, mai primești ceva bani pentru ea. Ăsta da mod de a încuraja biciclitul într-un oraș atât de imens, nu? 🙂

Tura a fost foarte faină, ne-am oprit din loc în loc pentru priveliște sau explicații – ca de exemplu la o uzină unde se ard deșeurile vienezilor pentru producerea de căldură și electricitate. Această ”construcție” a fost închipuită de arhitectul Friedensreich Hundertwasser, un om despre care vreau să aflu mai mult, dat fiind că era ancorat în sustenabilitatea arhitecturală. Era și un rebel, deci clar pe gustul meu! :)) Nu am apucat să văd și alte lucrări de-ale sale din Viena (alte clădiri, altă dată, cu siguranță), dar mi-a plăcut faptul că i-a dat acestei centrale electrice o fațadă interesantă, diferită, neconvențională – contrar a ceea ce te aștepți atunci când te gândești la cum arată o centrală, și mai ales una amplasată în centrul orașului.

Despre Hundertwasser și atenția lui față de reciclare și arhitectură sustenabilă, sau modul său de viață conectat cu natura o să vă spun altă dată, când mai trec prin Viena și mă duc la muzeul său. Stilul său, asemănător lui Gaudi, a reprezentat filozofia lui de viață asupra a tot ce nu se încadrează în ”norme” sau linii drepte, și de aceea realizările lui sunt atât de interesante, inovatoare, și colorate. 

20170603_133609

Revin la biciclete – pentru că am fost așa impresionată (DIN NOU) de infrastructura dedicată bicicliștilor … am mers, de exemplu, pe un pod dedicat aproape exclusiv pentru biciclete, unde urci și cobori ca o mașină, vorba vine. Poate vi se pare puțin lucru, un fleac, dar pentru mine a fost ceva nou. Unde este voință, este și cale, dragilor, zic eu, suspinând la gândul propriului meu oraș, Timișoara. Un oraș ce se cam sufocă treptat… 🙂 Ca să citez de pe site-ul celor de la WWF, Viena și-a concentrat eforturile din domeniul ”verde” în 4 direcții:

  • Generarea de căldură prin arderea deșeurilor
  • Îmbunătățirea standardelor (și eficienței) energetice ale clădirilor
  • Transport sustenabil – transport public îmbunătățit și favorizarea biciclitului prin oraș
  • Utilizarea energiei regenerabile.

Pentru punctele 1 și 3 pot mărturisi că așa e – restul încă nu știu, dar nu e de mirare că Viena a ocupat locul 4 în Indexul Orașelor Sustenabile din 2016 (puteți citi mai multe despre index aici). Chiar și ca turist (fără să fiu, deci, de-a casei) am putut să-mi dau seama de eforturile făcute în direcția sustenabilității în cele trei aspecte din index – calitatea vieții, mediul înconjurător, și sănătatea economică.

20170603_141638

Cred că v-am semi-înspre-total-plictisit cu asemenea detalii, dar țineam neapărat să exemplific un model de oraș dedicat oamenilor și unui mod de viață sănătos, echilibrat. Recomand insistent, oriunde mergeți în excursii (scurte sau lungi), să căutați tururi din acestea cu bicicleta – vă vor surprinde. Eu sunt deja la al doilea, și acesta și cel din Roma mi-au oferit perspective diferite asupra orașelor vizitate – nu știam că Viena are hectare de viță de vie cultivată la periferia sa, cred că orașul cu cea mai mare cultivare de asemenea gen, cu vinul rezultat fiind majoritar alb.

Ce să vă mai povestesc despre mica excursie … biserica din vârful dealului are o icoană cu Maica Domnului neagră – cu pielea neagră, adică, sau mă rog, închisă la culoare – o treabă destul de rară, aparent, avâd în vedere că peste tot ea apare albă. 🙂 La coborâre drumul a fost așa abrupt că am ținut de frâne tot timpul, altfel mă duceam în cap – m-am gândit un pic că o să-mi găsesc finalul acolo (deși ar fi fost un final fericit, făcând ce-mi place: biciclind), dar n-a fost cazul. Frânele bicicletei sunt făcute pentru asemenea intensități, și singurul impediment a fost că am rămas codașă, avansând foarte încet.

Ne-am oprit și pentru un ”wurst” și o bere – Radler – berea bicicliștilor, zicea Aron, unde am apucat să vorbim mai multe cu ceilalți din grup – un cuplu de nemți, și un tată cu fiica lui din Brazilia (toți peste 50 de ani, eu eram mezina, și cea mai buclucașă). Zic asta pentru că fiind înceată, panicată cu frânele și superatentă la coborâre, am rămas în urmă de câteva ori și o dată chiar m-am rătăcit, așa că trebuia să-l aștept pe Aron să vină să mă recupereze. :))) Pe atunci nu mi se părea așa haios, acum însă o văd ca ceva tipic mie. Adică dacă cineva poate să se piardă într-o tură cu bicicletele, aceea sunt eu. 

20170603_165852

Chiar dacă circul cu bicicleta zilnic, să știți că nu sunt tocmai o expertă în asta – mai am muuuult până să ajung să fiu cu adevărat experimentată. Aron ne povestea că el a făcut tot malul Dunării, de la cap până în Deltă (la noi) pe bicicletă, și apoi ceva traseu nordic, și câte altele. Ca el sunt mulți alții. Eu momentan o ”ard” mai mult prin oraș, cu city bike-ul meu frumos. Și asta-i fain, dar voiam să zic despre asta așa, în perspectivă. Următoarea achiziție din punct de vedere biciclesc (poate la anul), va fi sigur o bicicletă mai de munte, mai potrivită pentru ieșit afară din oraș, pe drumuri mai sălbatice. 🙂

Oricum, m-am distrat, mi-a plăcut mult și tind să cred că vizitele turistice sau nu, pot fi îmbogățite și mai bine păstrate în amintire prin asemenea experiențe. 🙂 Viator, site-ul de unde am rezervat tot ce am făcut până acum, e foarte responsiv și de încredere pentru orice activitate. Dar, închei aici, momentan. Pe mâine vă zic despre concediul în Zakynthos! 🙂

 

Anunțuri

2 comentarii

  1. Tii, ce grozavii am citit 🙂 Bune practici au dezvoltat oamenii astia. Ma bucur ca ai scris si ca am citit. Eu cu bicileta inca nu ma inteleg asa bine, daaar…cred ca as baga niste ture de vizitare in alergare 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s