De ce călătoresc singură

Aș spune ”și” singură, pentru că, evident, îmi place să călătoresc și cu prietenii, sau familia. Dar o dată pe an măcar, (în fiecare an, dacă e posibil), îmi place să mă duc undeva unde n-am mai fost, doar eu cu mine. Asta înainte să vă spun cât de minunată a fost Roma și toate lucrurile pe care le-am aflat, pe care vreau să vă le împărtășesc.

Nu a fost mereu așa, cred că toată treaba asta a început în 2012, când am fost singură în Praga pentru o conferință, unde am fost alături de oameni, dar apoi am avut escală de 1 zi în Veneția, unde am fost singură singurică (și să vedeți ce rudimentar scriam pe atunci). De-acolo mi s-a tras microbul, care s-a dezvoltat de-a lungul timpului și a ajuns parazit. :)) Am un parazit care se cheamă ”sindromul călătoritului de una singură” – măcar 1 dată pe an.

Bine bine, dar DE CE fac asta? Nu-mi ajunge să stau pur și simplu acasă, cuminte? Cei care mă citiți de ceva vreme sau mă cunoașteți personal – știți că eu nu fac din astea. 🙂 Pentru mine a crește ca om înseamnă și a te expune experiențelor diverse, voit, și conștient, cu dorința de a te explora pe tine. De asta aleg să călătoresc ȘI singură: să văd cum mă ”suport” într-un mediu altfel, să mă descurc cu propriile gânduri / impulsivități când situația nu e roz și faină ca acasă, să mă testez, să mă învăț pe mine cât mai bine. Despre asta e vorba în călătoritul singur – o oglindă a minții și a sufletului în care ești forțat să te uiți zilnic, și să înfrunți orice găsești acolo. 🙂 Chit că-i frumos, chit că-i mai puțin frumos.

E un proces care se dezvoltă de fiecare dată – acum la Roma mi-am luat un jurnal mic în care să-mi notez lucruri diverse, și am scris destul de mult în el. Chiar mă mir cum îmi curg gândurile – de fapt… chiar mă mir? 🙂 Ele oricum îmi curg prin degete ca aurul topit, îmi trebuie doar ceva să scriu și să-l torn. Dar e un alt nivel la care am ajuns, pe care vreau să-l continui, și anume să am jurnal de călătorie pe unde mai merg. Mi se pare nu doar util, dar și un instrument excelent de introspecție mai ales în contextul călătoritului. (indiferent că mai stai și ”online” – cum îmi place mie să postez poze multe la sfârșitul zilei, de exemplu – se pot combina foarte bine)

În final, pot să spun că până acum a fost destul de ”light” și nu am făcut ceva extrem, și nici nu am stat foarte multe zile (3-4 maxim) – dar vreau să întind coarda și mai mult. Mi-ar plăcea ca la anul să îmi iau vreo 5-6 zile (o săptămână) singură prin sudul Spaniei, și să fac efectiv un tur, nu să stau într-un loc. Vom vedea cum iese. Aștept să vă scriu mai multe despre frumusețile Romei. 😀 Stați pe-aproape!

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s