Despre iubire, cu Kahlil Gibran

Apropo de Kahlil Gibran, sunt norocoasă că am văzut ecranizarea ”Profetului” la cinema în Liban, a fost o experiență foarte frumoasă, o animație ce-i poartă cinste cărții și autorului libanez. Am tot încercat să o caut de atunci, și nu am mai găsit-o, n-a avut premieră peste tot în lume. În fine, deci să vă zic: ”Profetul”, pentru mine, a reprezentat, alături de sufism (despre care o să vreau să vă scriu cândva), o altă ușă înspre spiritualitate. Cred că pentru a fi spiritual, sau a descoperi viața în profunzime, există multe căi, și una din ele a fost asta.

”The Prophet” e cartea clișeică cea mai cunoscută a lui Gibran, deși el a mai scris și (alte) versuri – însă doar pentru că e așa cunoscută, nu înseamnă că nu e valoroasă – e o cărticică, de fapt, așa cum o am eu, în românește, în care un ”profet” stă de vorbă cu niște oameni pe subiecte precum libertate, iubire, copii, muncă și așa mai departe. Lecțiile de filosofie sunt scurte, și la obiect, dar mie mi-au părut foarte profunde și foarte pe ”filmul meu”, vorba vine.Sau poate că mintea mea căuta acele vorbe în momentul în care am citit cartea și am rezonat, nu știu.

love-one-another-gibran

Așa că, stropșindu-mi mintea în a mă gândi ce să public eu de Valentine’s Day (eu nu-s nici pro, nici anti sărbătoarea asta, cred că iubirea trebuie celebrată zi de zi, dar ceva ceva tot voiam să scriu, ceva mai deosebit, poate), și deși mi-au venit mai multe idei, parcă toate erau expirate, sau nu am simțit că am suficient curaj să vă mărturisesc din epavele experiențelor mele amoroase (încă). M-a străfulgerat asta cu Kahlil Gibran așa dintr-odată, și am luat-o ca pe un semn bun – o să vă scriu partea mea preferată despre iubire din Profetul.

Poezia de mai jos face parte din capitolul ”Căsătorie”, căci la iubire, Kahlil e ambiguu și se poate înțelege și Dumnezeu din ce scrie el acolo, iar eu mă refer la iubirea romantică între 2 persoane. Totuși, cred că se poate aplica oricărui tip de relație sănătoasă – și ba mai mult, eu văd în rândurile de mai jos un ideal în cum ”mi-ar plăcea mie să fie”. Sunt cuvinte simple, nimic împopoțonat – dar eu rezonez mult cu principiile astea, nu mi se pare nimic forțat, nimic ”bullshit”, nimic ”religios” – e senin ca un cer albastru vara, asta îmi transmite… 🙂

Sper să vă placă și vouă, dacă nu știați de capitolul ăsta până acum, și în același timp vă doresc o săptămână dulce și frumoasă alături de cei dragi! 🙂

”V-ați născut împreună și împreună veți rămâne pentru totdeauna.

Veți rămâne împreună până ce albele aripi ale morții vă vor împrăștia zilele.

Da, veți fi împreună până și în tăcuta memorie a lui Dumnezeu.

Dar e bine să existe spații în acest împreună al vostru.

Pentru ca vânturile cerurilor să poată dansa printre voi.

Iubiți-vă unul pe altul, dar nu faceți din iubire opreliște.

Fie, mai degrabă, o mare vălurind între țărmurile sufletelor voastre.

Umpleți-vă, unul altuia, cupa, dar nu beți dintr-o singură cupă.

Împărțiți-vă pâinea, dar nu mâncați din aceeași bucată.

Cântați și dansați și veseliți-vă laolaltă, dar faceți ca fiecare să rămână singur,

Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeași armonie.

Dăruiți-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celeilalte,

Pentru că numai mâna vieții vă poate cuprinde inimile,

Și țineți-vă alături, dar nu chiar așa aproape,

Căci coloanele templului înălțate-s la anume distanță,

Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.

 

Anunțuri

2 comentarii

  1. Ah…partea mea preferata forever and ever e cea despre copii:
    Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
    Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
    Ei vin prin voi, dar nu din voi,
    Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

    Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
    Fiindca ei au gandurile lor.
    Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
    Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
    Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
    Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

    Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
    Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
    Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
    Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.

    Si mie imi place Gibran si Rumi, dar m-a intrigat un articol citit ieri despre Rumi. Stii ca circula pe net mii de citate din opera lui traduse in engleza. Zic specialistii ca translatorii au luat doar ce era cumva „comercial” din opera lui si au lăsat partea islamista, care ar fi deranjat Vestul, deoparte. As fi curioasa sa aflu mai multe despre asta si sa vad daca intr-adevar e asa si cum ne afecteaza perceptia despre el.

    1. Daaaa, si mie imi place asta cu copiii ft mult! Mai ales partea „Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
      Fiindca ei au gandurile lor.
      Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,”.
      Dar ce spui despre traducerile lor ma intristeaza… sincer nici nu m-am gandit la asta… uffff, as fi si eu curioasa sa aflu despre asta. Hmmm o sa incerc sa intreb niste prieteni din Liban – poate stiu ei.
      Nu stiu daca mi-as schimba perceptia, pentru ca eu de fapt, nu pe ei ii plac – ci ce au scris. (IRONIC, nu? ca scriam despre asta intr-un articol anterior, si fix au contraire ziceam)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s