De casă nouă

Nu e chiar 100% nouă, dar, în sfârșit vă pot primi mai călduros în ”casa ianca”, sau blogșorul ăsta aici așea, unde se produc diverse fenomene mai mult sau mai puțin obișnuite al gândirii sau experiențelor mele. Acest articol e mai mult explicativ și introductiv în ce unii știu deja (pentru că mă urmăresc, și deci vă mulțumesc pentru asta), și în ce alții poate abia află.

De reținut:

  • ianca este scheletul pe care se construiesc perspectivele, recenziile (cărți, filme, evenimente, la categoria ”Entertainment”), călătoriile, dar și obiceiurile despre sustenabilitate (ecologie) ale roșcatei, pe numele ei, Anca Iordăchescu, operând de la butoane timișorene de 25 de ani de zile (aoleoooo!). Aici prind o formă relativ materială, căci nu le pot ține pe toate în mine, nu pot!
  • ianca cu i mic, pentru că îi șade mai frumos așa, și pentru că sunt destule apelative cu litere mari. O literă mică are și ea un suflet mare!
  • ianca cu i mic pentru că sunt suficient de înaltă în viața de zi cu zi, și măcar undeva să fiu și eu mică. 🙂

EPSON MFP image

  • Desenul din header e realizat de draga mea prietenă Claudia, și reprezintă o parte din ce îmi place să fac: să merg cu bicicleta, să citesc, să șed în natură, dar să am și partea urbană, de oraș, de confort, de mers la cinema, evenimente și așa mai departe…
  • Pagina de Facebook aferentă blogului e aici. Nu invit oamenii să ”like my page”, dar voi plăti să-mi promovez câteva articole / pagina în sine. Numa’ vă zic, în caz că vă apare la sugestii, să nu ziceți că n-ați știut. 🙂
  • Unele motive tehnice m-au împiedicat să am și trecerea pe domeniu făcută în paralel, dar preconizez ca la sfârșitul anului să se întâmple și asta. Nu o să arate foarte diferit de cum e acum.

 

  • Scriu pentru mine, și pentru alții – să împărtășesc cunoștințe, să am un impact pozitiv prin asta. Promovez cititul, o viață dusă cât de cât responsabil față de oameni și natură, și introspecția ca metodă (pe bune, nu prostii) de creștere spirituală și intelectuală. Și îmi place și ca alții să împărtășească cu mine, dacă se poate, civilizat. Nu răspund răutății gratuite.
  • Deseori prin articole mă uit la mine, și am impresia că și cei care mă citesc se uită la ei în același timp. Cred că persoanele care ”se uită înăuntru, dar și în afară” sunt cele mai echilibrate. 
  • Încerc să scriu luni, miercuri, și vineri. Nu pot să mă scot la produs în fiecare zi pentru că am un job, și mai fac și alte lucruri pe lângă el. 🙂 Și nici nu vreau, de altfel. Dacă nu găsesc ceva demn de scris, nu scriu.

 

  • Mă străduiesc să recomand lucruri bune, în general, sau comice, ușoare sau grele, pentru că am gusturi diversificate, și posibil ca o paletă mai largă de oameni să regăsească unele părticele aici. Nu o fac intenționat, ca să ”atrag” mai multă audiență, ci așa sunt eu.
  • ”Idolii” mei sunt cei de la Decât o Revistă, Scena9, Fine Society, The New York Times, The Guardian, sau The Conversation, în materie de cum se scrie la ei, sau ce subiecte abordează, adică de calitate, nu fușereli, nu cu înjurături doar ca să pipereze un articol, sau să intrige și să genereze ”trafic”. Cumva, mă simt chiar ca o literă mică pe lângă cum se folosesc ei de limbaj, sau imagini, pentru a transmite povești. Ok, da, ei fac și jurnalism, nu neapărat blogging, dar înțelegeți ce vreau să zic. O poveste e o poveste. 
  • Nu dețin Adevărul Absolut, ci doar perspective care sunt dinamice.

 

  • Mai scriu și în engleză, mai rar, e drept, pe Medium, și o să mai dau share pe pagina blogului și la articole de-acolo.
  • În sfârșit, nici nu prea fac compromisuri la nivel de lungime a articolelor, sau ”stil”: doresc ca citirea blogului meu să fie o experiență mișto pentru oameni, să le trezească un gând, o idee nouă, să le aducă un zâmbet, sau chiar să-i enerveze (în sens bun). Asta înseamnă că uneori mă documentez mai mult, fac referințe, și nu editez decât foarte puțin, lăsând lucrurile să iasă așa cum trec ele semaforul prin capul meu, adică exact ca și când m-aș adresa agorei. Dacă asta-i bine ori ba habar nu am, momentan așa se petrec lucrurile.
  • N-am dezvăluit chiar tot, există și mister, să știți. Unde, nu știu exact, dar există. Sau poate că știu, ha ha ha!
  • V-am plictisit? Eh, lasă, nu-i bai. Vă urez bine ați (re)venit și lectură plăcută. 🙂
Anunțuri

2 comentarii

  1. ieeeeei!! – tot cu i mic să fie, dar cu mare bucurie! 🙂
    Te reprezintă imaginea, te-a surprins prietena ta foarte bine. Deci chiar seamănă cu tine personajul, dar și imaginea per total. Mi-a sărit azi în ochi prin nesfârșitul facebook și a fost o supriză tare faină 🙂 Felicitări!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s