Oamenii iceberg

Am mai scris despre empatie, toleranță și cum judecăm oamenii fără să știm o grămadă de lucruri despre ei, dar parcă nu am epuizat suficient subiectul, așa că azi vă prezint tadaaaa: oamenii iceberg. Nu, nu seamănă cu The White Walkers din Game of Thrones, oamenii iceberg suntem chiar noi.

Metafora icebergiană se folosește îndeosebi în a explica diferențele culturale dintre oameni, diferențele de valori, crez, și așa mai departe, dar eu aș zice că se aplică și ca un întreg, pentru tot ce înseamnă omul. Imaginea de jos este foarte clară: știm sau credem că știm (=presupunem) o grămadă de lucruri despre oamenii din jur, dar de fapt ei sunt mai mult decât atât. Iar cu oamenii noi, sau pe care nu îi cunoaștem, presupunerile sunt mari, și acuratețea e mică. (precum familia si remunerația lui Pristanda)

oamenii iceberg
Omul

 

Într-un fel, e normal: nu ne povestim viețile de la cap-coadă atunci când ne întâlnim cu cineva nou, nu ne înșirăm traumele, copilăria, și durerile – e inconfortabil, e intim, privat, și uneori e un “dar” greu de oferit. Nu o să dezbat asta (acum), pentru că în fond, e alegerea fiecărui om ce alege să dezvăluie și ce nu despre sine. Dar ce e important e atitudinea noastră, pentru că atunci când primim o nouă informație (=cineva nou), nu îi putem crea un vid în creierul nostru, sau să îi atribuim valoare “0”, “aștept să îmi formez o opinie despre”, “neutru”.

Așa că trecem direct la judecată. 🙂 După cum suntem îmbrăcați, cum vorbim, cum arătăm. Iar ce nu interpretăm conștient, interpretăm inconștient din mișcarea corpului, poziție, mimică, lucruri pe care nu le procesăm, poate, atent, dar care se stochează cognitiv în funcție de om. Acestea sunt, oricum, lucruri superficiale – pentru că lucrurile esențiale sunt ascunse ochiului, cum zicea și Micul Prinț. Există o diferență între și-ul și sau-ul din imagine, precum și un motiv pentru care am scris ”presupunem” în ambele părți ale iceberg-ului… poate îmi spuneți voi? 🙂

Mi-ar plăcea și mie să fiu un pic mai bună, să accept că părerile preconcepute nu mă ajută să îmi schimb opinia despre cineva și că oricine merită o șansă, poate și a doua. Nu știm prin ce au trecut oamenii din jurul nostru, ce povești ascund, ce temeri au sau ce influență a jucat familia, rușinea, neîncrederea în sine, în cine sunt ei azi. Poate că nu e posibil să ținem cont mereu de asta, dar măcar să ne amintim din când în când că ce vedem e doar suprafața iceberg-ului… iar de multe ori, ceea ce nu știm ne-ar putea surprinde.

Și uite așa, oamenii iceberg trec unul pe lângă celălalt, se ciocnesc și se frământă, se izbesc neștiind ce se află sub apă, neștiind că gheața …. e aceeași pentru toți, și că gheața e doar apă într-o altă formă.

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s