Un alt fel de ”palat” la Mogoșoaia

Uneori, curiozitatea mea atinge nivele nebănuite. Astfel, deși vineri și sâmbătă (acum 2 săptămâni) au fost niște zile grozave petrecute în Beirut, și ziua de duminică a fost extraordinară pe plan personal, pentru că am vizitat, împreună cu un prieten, Centrul Green Mogo din Mogoșoaia, al organizației Greenitiative. Mi-am dorit să scriu despre acest centru, această casă sustenabilă, nu doar pentru că reprezintă un model de urmat pentru viitor și o îmbinare frumoasă cu eficiența energetică și cu natura, dar și pentru că oamenii pe care i-am cunoscut au principii similare cu ale mele și credem în ceva comun. Pe lângă asta, au fost incredibil de generoși și simpatici și îmi place să promovez inițiative faine create de oameni faini. (în noul blog, voi avea o categorie specifică destinată articolelor despre sustenabilitate, pe care plănuiesc să le înmulțesc un pic)

20160522_DSC_4997

Nici eu nu știam despre Greenitiative acum 2-3 săptămâni, așa că poate ar fi mai bine să explic cum am ajuns la ei. Căutam curioasă, într-o zi, evenimente legate de ecologie / sustenabilitate / mediu în care m-aș putea implica, și am găsit proiectul ”Școli verzi”. ”Școli verzi” e un proiect de educație verde în cadrul școlilor, și o platformă de unde profesorii pot găsi diverse materiale și se pot înscrie ca participanți. Mi-am zis: ”WOW! Și eu de ce nu am știut despre asta?” Gândindu-mă la predispoziția presei românești pentru negativ, scandal și cancan, mi-am revenit. M-am uitat la organizatori: WWF – știam, Viitor Plus hmm parcă și Greenitiative. Ia să vedem despre ce e vorba.

M-am uitat pe site-ul lor, am văzut că au construit o ”clădire zero-energie” prin Mogoșoaia și am trimis un mail să aflu mai multe și să văd dacă pot ajuta cu ceva la nivel local. Foarte promptă, doamna Felicia Ienculescu-Popovici, căreia îi vom spune Felicia de acum încolo, mi-a răspuns amabilă că ne putem auzi pe Skype la o poveste sau că pot vizita Centrul Green Mogo dacă vreodată trec prin București. Se face că da, treceam prin București chiar în 22 Mai, când ar fi trebuit să mă întorc din Beirut, așa că am zis: De ce nu? Zis și făcut, am stabilit, iar în 22 Mai, iată-mă plimbându-mă prin Mogoșoaia cu prietenul meu Adrian, căutând Centrul Green Mogo.

20160522_DSC_4989

Umblam prin soare încercând să dibuim străzile, și era să ne rătăcim, dar am reușit până la urmă să găsim locul, iar la intrarea în Aleea către Green Mogo ne aștepta domnul Marius, soțul Feliciei. Am ajuns într-un colț superb de natură, o curte mare, în care erau două case – Centrul Green Mogo și casa celor doi, în care locuiesc cu copiii lor. Vă dați seama că eram complet străini cu acești oameni și totuși, ne-au primit călduros și ospitalier. Am stat în grădină, la o masă de lemn, și am fost serviți cu suc de soc cu frunze de mentă (de-li-cios), cireșe, alune, ceva prăjiturele cu lavandă crescută în grădină… deci tot tacâmul de drăguțenie și autenticitate.

20160522_DSC_4987

Am început să povestim felurite, de la proiectul Școli Verzi și derularea sa (mai multe materiale aici), cum decurge colaborarea cu școlile, ce provocări întâmpină în sistemul educațional cu opționalul de Ecologie, finanțarea EEA pentru proiect care a luat sfârșit, conceptul manualului verde, construirea Centrului Green Mogo, resurse, materiale, parteneriate, o grămadă. Stăteam și mă uitam la Felicia și Marius și eram gură cască la câte știau și la câte au făcut acești oameni… Pur și simplu erau un izvor de informație și un râu de cunoștințe. 🙂

Mai târziu am făcut turul centrului Green Mogo, care e o casă tare simpatică, clar ecologică, ce are și scop de spațiu educațional (puteți vedea video-uri aici). Toate materialele sunt din resurse reciclate, sustenabile sau certificate, sau primite din donații, reutilizate. Din nou, aria mea de cunoștințe – mai ales în materie practică a sustenabilității – pălește în fața experienței celor doi. Marius ne explica cum anume funcționează un recuperator de căldură și Felicia ne povestea despre izolația naturală a acoperișului, prin celuloză, (ziare tocate mărunt și tratate chimic), spre exemplu, sau cum vopseaua și tencuiala sunt ecologice (tencuială din argilă!).  Acoperișul e dotat cu panouri fotovoltaice, și are și o grădină pe acoperiș, cu flori, și momentan, căpșuni! (am și mâncat una!) Urmează să fie și aceasta finalizată. Cât despre consumul de energie, tot ce nu poate fi suplinit de panouri, vine din ”rețea”.

20160522_DSC_4993

20160522_DSC_4982

Curtea este și ea gândită cu loc de cultivare, cu loc de compostare a lucrurilor biodegradabile (a mâncării, în special), și tot înspre afară iese un taluz din cauciucuri reutilizate și umplute cu pământ, alăturate unor saci de cafea reutilizați, umpluți și ei cu pământ. Dinăuntru, acestea au rol de o viitoare cămară, iar din afară, joacă rol de scări către acoperiș, care e ca o mică pajiște urcătoare. De asemenea mai este și un loc de adunare a apei de ploaie și filtrare a acesteia, dar aici mai trebuie lucrat un pic.

20160522_DSC_4984

Am fost impresionată de tot complexul, care, deși a costat 70,000 de euro din finanțări, este un exemplu că ”se poate”. Oamenii care își construiesc case poate nu au în minte cele mai sustenabile materiale sau facilități și uneori plătesc sume exorbitante pentru lucruri care doar iau ochii, dar nu sunt deștepte. Eu o văd ca pe o investiție pe termen lung, nu doar financiară, dar și responsabilă față de planeta pe care trăim. Există și soluții ”smart” de energie eficientă, pe lângă panouri, care eficientizează și consumul apei, reglează distribuirea energiei unde e nevoie, și mai știu eu ce alte lucruri la care nu mă pricep. În orice caz, mi-ar plăcea să văd un asemănător Centru Green Mogo și în Timișoara …

20160522_DSC_4992

După ce am povestit și am inspectat terenul, Felicia și Marius ne-au invitat să vizităm împreună Palatul Mogoșoaia și să mâncăm o pizza la Parcul Mogoșoaia, undeva La Mangiatoria. Felicia s-a suit zglobie pe bicicleta ei pliabilă și noi am mers pe lângă ea. Nu am mai fost niciodată la Palatul Mogoșoaia și trebuie să vă spun că este foarte frumos. Palatul a aparținut familiei Brâncoveanu acum sute de ani, dar mai târziu a intrat în posesia familiei Bibescu. Nu o să lungesc acum articolul cu istoria locului, dar informațiile ne-au fost transmise cu mult zel de către Felicia, care parcă se plimba la ea acasă. ”Aici e asta, aici Martha Bibescu avea camera, ea a făcut stilul acesta cu pereți albi, da, uitați și pe jos marmura”….iar eu mă uitam tâmpită în jur, gândindu-mă cât de puțin știu, de fapt. Adică știu că știu puțin, și că știuca-i pește, dar uneori să realizezi asta lucid, e dureros.

20160522_DSC_5005

20160522_DSC_5016

Domeniul palatului e superb, și din grădinile din spate am luat-o agale spre parc. Parcul de la Mogoșoaia este imens, seamănă un pic cu Central Park din New York, deși e mai rebel. Mie mereu mi-au plăcut parcurile mari, în care ai spațiu, unde copacii sunt înalți înalți, și dacă mai e și vreo apă pe lângă, numai bine. Oamenii și copiii mergeau cu bicicleta, unii se jucau cu frisbee-ul, badminton, sau erau cu păturile pe iarbă. Toată lumea avea loc, nimeni nu era înghesuit. Parcul era viu, dar la fel de frumos ar fi fost și dacă nu era plin de oameni. Din nefericire, la Mangiatoria era plin ca într-o conservă, așa că am decis cu prietenul meu să ne întoarcem în București, căci eu trebuia să mă revăd cu o prietenă dragă înainte să iau trenul către Timișoara. Ne-am luat la revedere de la drăguțele noastre călăuze și asta a fost.

20160522_DSC_5035

Inițial nu aveam nici un scop decât acela informativ în legătură cu Green Mogo, dar pentru că mi s-a părut așa interesant, nu puteam să nu scriu despre. Așa că mulțumesc pe această cale Feliciei și lui Marius pentru dăruire și permisiunea de a scrie și arăta ce am văzut. Prietenul meu Adrian a realizat fotografiile și îi mulțumesc pentru răbdarea cu care mi-a ascultat indicațiile. 🙂

Așa am petrecut eu 3 zile deosebite, pline de activități care îmi fac viața interesantă și prin care pot învăța lucruri noi, prin care mă reconectez cu oameni dragi și dobândesc perspective noi. Ah. Fain așa. 🙂 Sper să am și eu o casă sustenabilă cândva. Vouă cum vi se pare ideea?

Anunțuri

3 comentarii

  1. am adorat Palatul Mogosoaia de la prima vizita, desi acum multi ani era mai putin ‘amenajat’.

    Cat despre casa zero energie, sunt impresionata: asta e visul meu! Si eu compostez ( pe balcon), am o mica gradina etc. dar casa aia e realitatea la ce visez si vad pe pinterest.

    1. Cum e să compostezi pe balcon? E balcon deschis? Ce faci cu compostul? Aș fi curioasă 🙂
      Eu acum citesc o carte de Rodica Ojog Brașoveanu care povestește despre Brâcoveni și felul cum descrie Palatul și ”vremurile” respective… uffff m-a vrăjit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s