Derulând viața înapoi

Dacă viața voastră ar fi un film și l-ați putea viziona, v-ați uita la el? Nu ar fi straniu să vă vedeți viața derulată de la început? Oare cât de mult s-ar amplifica înțelegerea noastră asupra propriei persoane, asupra alegerilor și deciziilor făcute, dacă ne-am vedea viața ca spectator?

Poate că nu trebuie să fie un film pe o casetă să reușim asta, câtuși de puțin. Să vă spun! Ieri mi s-a făcut dor de un serial la care mă uitam în liceu, One Tree Hill. Am crescut odată cu serialul și toate emoțiile m-au trecut în anii aceia, pentru că este lung și intens, și abordează diverse teme actuale, de la iubire, familie, prietenii, carieră, copii, alegeri, părinți, moarte, iertare, răzbunare… înțelegeți. Și totul începuse de la un simplu meci de baschet. 

Asta m-a făcut să tresar. Revăzând scena, parcă puteam pune degetul pe clipa în care Lucas Scott și-a modificat cursul normal al vieții lui. ”Uite, din ACEST moment a început tot!” M-a făcut să mă gândesc cum ar fi să fie așa simplu și cu viața pe care o trăim zi de zi? Uneori, e clar când ceva major – eveniment fericit sau nefericit – a fost startul unui impact de lungă durată. Alteori, însă, poate, nu e chiar atât de clar.

ONE TREE HILL
Lucas Scott și Nathan Scott … sau punctul de plecare. 🙂 Foarte bine surprins în poza asta!

Dar nu ar fi curios să putem spune cu certitudine când anume ne-am îndrăgostit de o anumită persoană, în care precis moment? Cum am ajuns unde suntem azi? Ce promisiuni am lăsat în urmă, dar care ne-au adus într-un anume punct? Ce ne-a făcut să alegem o anumită facultate, sau când s-a produs clicul pasiunii noastre? Cred că dacă ne-am uita înapoi, am avea o altă perspectivă și chiar atitudine față de toate acele întâmplări, iar spectrul comprehensiv al creierului nostru s-ar lărgi enorm.

Câteodată, însă, nu avem nevoie de o casetă de film. 🙂 Obișnuința de a ne cerceta viața, de a ne pune întrebări și mai ales, de a DISCUTA sau SCRIE despre toate acestea, pot ține locul diapozitivelor. Este cu o marjă de eroare mai îndoielnic, căci memoria nu este o prietenă tocmai fidelă, iar o casetă ne prezintă viața așa cum e ea, obiectiv. Până atunci, nu ducem lipsă de instrumente, și introspecția e preferata mea. Îmi place să fac asocieri cu diverse lucruri care mi-au plăcut de-a lungul timpului și să înțeleg cum au contribuit la cine sunt eu azi. Îmi place și să stau la discuții cu oameni și prin poveștile noastre, să îmi pun diverse întrebări. Să citesc o carte și să-mi dau seama că … nu mă gândisem niciodată la asta, și să mă întorc la trecutul meu să găsesc revelația. De fapt, încerc, pur și simplu, să aflu din ce e făcută Anca, astfel încât să îmi pot aduce un aport cât mai mare la din ce va fi făcută Anca. 

Dincolo de determinism sau liberul arbitru, cred că există o grămadă de factori care influențează unde suntem și cum am ajuns aici, și mi se pare curios să găsim ceva tangibil în trecutul nostru, care a înlesnit alternative ale drumului existențial … Da. E un citat care îi este atribuit lui Socrate, care spune așa: ”An unexamined life is not worth living” – apropo de asta, întotdeauna am fost profund impresionată de ce au gândit oamenii acum mii de ani și că gândurile lor pot efectiv străbate atâta timp încât să fie relevante și azi … Dar revenind la citat. Nu pot să spun eu ce viață e ”worthy” sau nu, dar varianta mea a acestui gând ar fi: ”An examined life improves the living.” 🙂 Oricare ar fi metoda de ”examinare”. Nu? Voi ce părere aveți?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s