Am pierdut-o, frății

Traducere din ”I lost it, brotha”. (frății e un cuvânt ce-l folosesc dintr-un obicei prost, dar care îmi face vorbele mai amuzante – luați-l așa cum e și gata)

Am pierdut-o, frății, și asta ca să nu zic că-s salată (în loc de varză). :)) Ce vă împărtășesc acum e semi-amuzant și personal, dar ce mai contează, v-am zis deja atâtea, inclusiv povestea cu pipi, deci nu prea mai am rușini rămase.

 Chestia e că devin din ce în ce mai ciudată când vine vorba să fiu abordată de vreun tip căruia poate-i par câtuși de puțin simpatică. Pe lângă faptul că fac niște glume absolut proaste (eram cu prietenele mele și ne întreabă un tip: fetelor, dansați? și eu de colo imediat: nu, așa ne mișcăm noi – serios? :))) serios că am zis asta?) – deci în afara acestui fapt, nici nu mai știu să continui ceva ce-ar începe celălalt – o întrebare, un prilej de o discuție, nimic. Zâmbesc ca proasta și eventual mă întorc, gândindu-mă în capul meu la 1000 de alte lucruri ce aș fi putut să le fac în loc.

Am fost așa ocupată în ultimii ani de facultate și voluntariat că mi-am cam pierdut abilitățile de genul, care oricum nu erau nu știu ce, dar tot mă salvau cu brio din situații. Și pentru că nu am pus mare focus pe asta, iată că am ajuns o mută, cu un creier care îngheață mai repede ca apa dacă cineva-mi face ochi dulci. Așa ceva n-am mai pomenit…

7241a5733c527e2475ddf286db7ed7fd71184dc0bdf65798f87f07bb1381170c

Mă întreba azi o prietenă dacă o să mă mărit vreodată sau o să fiu o fată bătrână? :)))) Super, mă simt deja mai bine, la ce perspective de viitor am. Într-un fel mi se pare amuzant, și în alt fel îmi vine să mă dau cu capul de pereți când știu în momentul 2-3-4-10-n ce aș fi putut să fac/zic, nu să stau ca o sperietoare de ciori în momentul 1.

OFOF, fătucă, revino-ți! O fi haios, dar în alt fel, chiar nu vreau să fiu o fată bătrână. :)) Ori cineva trebuie să mă găsească așa interesantă încât să treacă de stratul antisocial ce îl afișez prima dată, prin glumele mele idioate, la care doar eu râd, sau gura mea care doar zâmbește tâmpește fără să se deschidă să zic o vorbă, mă, o vorbă inteligentă-i suficient, o replică, ceva. Și așa pare că râd de tipul respectiv, vă dați seama oare ce-o fi prin mintea bietului om? ”aoleo, am dat de-o nebună, spune glume și râde de mine, mai bine fug” Eee… minunat, ce să mai.

Eh, o fi bine, mai exagerez și eu un pic, pentru savoarea articolului. N-am ajuns într-așa un hal, să nu fim răi, dar sper că, acum că sunt conștientă de acest aspect, voi reveni în grațiile jocului cârligelor de agățat.

Dacă aveți vreun sfat, e binevenit. Nu promit să-l urmez, dar aș fi curioasă ce tratament mi-ați recomanda.

 

Anunțuri

6 comentarii

  1. „Dansați? Nu, așa ne mișcăm noi!” Ha-ha-haa… Bună asta… Un simț fin al umorului e greu de găsit!
    Eu zic să te bucuri de el și să pui pe hârtie toate aceste întâmplări… ca să poți scrie o carte… sau un articol pe blog cu ele. Eu așa am făcut!

    1. Hehe, mulțumesc frumos:) Da, într-o zi sigur o să scriu o carte. Presimt că o să am o viață demnă de pus într-un volum.
      Numai bine!

  2. Ţi-aş da sfaturi cu drag, dacă nu aş fi şi eu la fel de ruptă de jocurile astea sociale ale agăţatului. Habar n-am ce ar trebui să spun sau să fac. Uneori îmi vin şi mie ideile după ce trece momentul, dar nu mă prea stresez cu asta. Adică… cine are ochi să vadă, vede ce-i dincolo de un banal schimb de replici menite să impresioneze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s