În loc de

Trăiască românii și alte cele.

Tema de azi e frica saaau când a fost ultima dată când ne-am aruncat efectiv cu capul înainte, fără să ne gândim la prea multe consecințe.
Știu … în ziua de azi, dacă nu te gândești la repercusiuni, poți fi catalogat ca ”într-o doagă” sau ”irațional”. Așa … și ? Sincer cred că e tristuț să ai viața întreagă calculată și să nu poți face o acțiune fără să proiectezi ”ce s-ar întâmpla”. Păi să se-ntâmple, ce-o fi, să fie!

Ce-i rău în a face lucruri nebunești, din când în când? Să simți că nu respecți tiparul vieții monotone … că ai frica aia de X lucru și totuși o euforie că ești acolo, încât să nu-ți mai pese și să te bucuri de moment.

Eu sunt o persoană cu foarte multă rațiune, aș zice – asta e partea mea predominantă, logica, nu simțirea. Încerc să fiu în echilibru (pentru că prea multă rațiune-mi strică) și uneori efectiv mă las dusă de câte un gând nebun. Și nu e musai, știți, să implice altă lume în afară de mine (de genul să fiu la lucru și să plec așa valvârtej, că mi se năzare, și dup-aia să mă concedieze), nu, ci așa, pur și simplu … ceva ieșit din comun.

Nu înțeleg de ce trăim în zidurile astea pe care noi înșine ni le construim … cu ”trebuie” și ”what if” și alte cele. Mai apoi tot noi ne plângem și zicem de alții că sunt ”mad” pentru că își trăiesc viața.

Dar fără doza aia de nebunie, ce-am fi? Neoameni.

Eu vreau ca viața mea să fie extraordinară, cu un strop de ”madness” și multă pasiune în ce fac. Și să mă mai arunc în puțuri fără fund, câteodată, făcând lucruri pe care să nu le gândesc îndelung și mai apoi să nu le regret. Să-mi fie frică, însă frica să mă conducă!

Așa că mi-am făcut un tatuaj. Pentru mine.

Anunțuri

2 comentarii

  1. !. Daca tatuaj ti-ai dorit – felicitari pt realizare. (Pt „gustul” meu este un ceva… particularizant (iesit din comun) mult prea permanent (Sic! „Permanent” cu grad de comparatie… CÂH!).

    2. „Sincer cred că e tristuț să ai viața întreagă calculată și să nu poți face o acțiune fără să proiectezi ”ce s-ar întâmpla”. Păi să se-ntâmple, ce-o fi, să fie!”
    Asa ceva un om rational poate sa-si permita sa faca (cu buna stiinta) NUMAI DUPA ce a analizat situatia pe cat de bine e in stare si a concluzionat ca potentialele consecinte negative previzibile nu prezinta (pt el si/sau pt altii) un exagerat de mare potential de risc.
    CE anume inseamna „exagerat de mare”, UNDE se trage linia – asta depinde de individ, de firea si optiunile acestuia. (Se pare ca pt dumneata pierderea locului de munca actual este peste aceasta limita – pt altcineva e posibil ca limita sa fie mult mai jos (spre ex sa nu accepte nici macar sa riste o penalizare reprezentand un procentaj (minor, dar semnificativ) din salariul pe o luna) pe cand vreun ipotetic ALT „altcineva” poate ca „accepta” sa riste MULT mai mult – spre ex nu numai locul momentan de munca, ci chiar si (spre ex) dreptul de a-si practica profesia, sau/si locuinta (singura pe care o are) cu toate bunurile din ea.)
    Din perspectiva mea, acceptarea unui asemenea risc (oricat de mare sau de mic) este in regula (intre niste limite ale rationalului), cu doua conditii:
    a). ca cel care risca sa fie singurul care suporta consecintele adeveririi riscului (pierderea casei cu bunurile din ea – atunci cand este singura casa pe care o ai – (pierdere singura sau impreuna cu pierderea si a locului de munca) este OK pt un celibatar „pe picioarele sale”, de care nu mai depind si alti „apartinatori”, dar nu mai este in regula – spre ex – pt un parinte de familie); si
    b). ca cel care-si asuma riscurile sa-si asume (el singur) si responsabilitatile, si sa faca fata situatiei (ulterioare eventualei concretizari a riscului) EL INSUSI, nu sa atraga raspunderea materiala si a altora. (Daca in urma riscurilor asumate ti-ai pierdut casa nu-mi cere mie sa te cazez gratuit – pe termen nedeterminat – „ca tu n-ai” (ba poate sa te mai si hranesc deoarece cu aceeasi ocazie ai constatat si o diminuare a veniturilor concomitenta cu o sporire a cheltuielilor, lucruri previzibile – la o matura chibzuiala – inainte de concretizarea riscului). Si nu-mi cere (oricata incredere as putea eventual sa am in integritatea ta) nici sa-ti acord / sa-ti girez un imprumut mai mare decat consider EU ca ti-ai putea permite TU sa restitui (si CU ATAT MAI MULT decat consider ca eventual as putea EU sa restitui) – in siguranta – in termenul dat / cu ratele prevazute, fiindca MI-AI DEMONSTRAT deja cat de nechibzuit poti sa fii si cat de mari riscuri esti dispus sa-ti asumi, ori asta poate conduce nu numai la pierderea – sau diminuarea – veniturilor, ci chiar si la deces / invaliditate, deci la pierderea de catre tine (sau diminuarea) capacitatii tale de plata.)

    3. „Să simți că nu respecți tiparul vieții monotone … că ai frica aia de X lucru și totuși o euforie că ești acolo, încât să nu-ți mai pese și să te bucuri de moment.”
    Sa nu-ti mai pese – oricat de mari si oricare ar fi riscurile (pt tine si MAI ALES pt altii)? (Ai fi dispusa sa verifici prin introducerea unei flacari in rezervor daca iti mai amintesti bine ca nu mai ai nici un strop de combustibil – mai ales daca te asista si mama / barbatul iubit / vreo nepoata draga (sau un „simplu” coleg sau un necunoscut)?)

    4. „Să-mi fie frică, însă frica să mă conducă!”
    Presupun ca intentionasesi sa scrii ca ai vrea ca frica sa NU te conduca – sau eventual ca ai vrea nu sa te conduca ci sa-ti stimuleze curajul si dorinta de a continua. (Daca te conduce frica nu mai faci acel „gest nebunesc”.)

    5. Acel tatuaj poti sa spui ca este NUMAI pt dumneata daca l-ai facut intr-un loc unde altcineva n-are sanse sa-l vada (spre ex in interiorul… gurii). Poti sa spui ca este PARTIAL pt dumneata daca este intr-un loc unde sa nu poti evita sa-l vezi mereu (spre ex pe dosul palmei sau pe decolteul pieptului). Daca este facut (asa cum cred eu) intr-un loc relativ mai discret, dar (la rigoare, in anumite imprejurari) de catre altii, dar relativ mai greu de catre dumneata, in optica mea este o exagerare sa spui ca ti l-ai facut pt dumneata.

    Disclaimer: Dupa atata timp de cand te citesc cred ca am aflat deja cum gandesti (mult mai „sanatos” decat scrii c-o faci), astfel incat comentariul meu se adreseaza mai mult modului (putin prea „comprimat”, incat ii lipsesc delimitarile necesare) in care ti-ai exprimat ideile – iesind astfel (din cate cred eu) din domeniul intentionat – si mai putin insesi ideilor exprimate.

    1. Ce vrea să însemne că gândesc mult mai sănătos decât scriu că o fac? 😀 Iar tatuajul nu este vizibil decât dacă vreau eu să fie. Adică dacă-mi ridic bluza și arăt tuturor, altfel nu se vede. Pentru mine l-am făcut, am mai tăiat o dorință din lista mea:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s