M-am nervozat un pic acuma, și vreau să vă zic de ce. Numa un pic, nu-i mare pagubă.
Noi avem un proiect în AIESEC Timișoara, numit AIESEC University. Anul acesta cuprinde 3 școli, Engineering School, IT School și Entrepreneurship School. Fiecare școală are perioade de training-uri și de practică în cadrul unor companii serioase din mediul timișorean. Organizatorii acestor școli și ai întregului proiect au muncit mult ca să asigure o agendă calitativă, să vină în completarea cunoștințelor de la facultate, dar și să garanteze niște locuri de practică relevante pentru studenți. Asta așa pe scurt, ca să vă faceți o idee.
Și ce fac studenții vizați de aceste școli ? Stau și freacă menta. Și îi întrebăm: aveți vreun job ? Răspuns: nuuu. Îi mai întrebăm: ați vrea să vă angajați, sau să faceți practică de calitate într-o firmă în domeniu ? Răspuns: nuuuu. Mai lipsea acolo ”Doamne ferește!”. Și oamenii ăștia, dacă sunt serioși și se dovedesc valoroși, pot chiar fi angajați în companiile în care fac practica. ( s-a mai întâmplat, nu e prima ediție a proiectului )
Nu toți au asemenea atitudine, dar problema e că tot aud că se plâng studenții că vai, n-au locuri de muncă, ba că nu-i angajează nimeni dacă n-au experiență, că la școală nu faci nimic și așa mai departe. Păi și când li se oferă pe tavă nu un lucru oarecare, ci ceva mult mai mare decât atât … ei ce fac ? Refuză, întorc nasul sau râd. Nicidecum n-ar profita de o asemenea oportunitate! Și aici merge ”Doamne ferește!”.
Adică dacă s-ar putea să facă bani și să le pice perele mălăiețe-n gură în același timp, pfoaa, ”my dream job”! Nici un deget n-ar mișca, frate, pentru a ieși din rahat! Îmi pare rău, dar cei care chiar ajung cineva în lumea asta, o fac prin muncă multă. ( excludem pilele și moștenitorii ) Cel puțin asta e părerea mea. Că trebuie să tragi ca să faci un ban, ca să faci ceva pentru tine, te dai peste cap, te faci mâț, câț, dar tot faci ceva. Nu stai degeaba, că nu te-ajută cu nimic.
Dar na, poate asta-s doar eu, o naivă care mereu crede în luarea de oportunități.
ianca 
Acesti studenti reprezinta categoria acelora care „merg” pe asa-numita „linie a minimei rezistente”, si ei deobicei „fac” facultatea doar pt titlul conferit la sfarsit (inginer, profesor, medic etc), nu pt ca ulterior sa foloseasca acel titlu in mod concret, practic. (Daca s-ar putea, ar vrea ca dupa absolvire sa fie angajati NU pe post de inginer, profesor, medic etc, ci pe post de DIRECTOR in respectivele domenii.)
Nici o problema – poate ca ei (dintr-un motiv sau altul – spre ex pt ca taticu’ e mare patron) de fapt nici n-au nevoie de respectivul titlu, ci doar si-l doresc, si „fac facultatea” doar pt a se „tine in pas cu” „lumea buna”.
Cei care PE BAZA TITLULUI vor „sa se ridice” in viitoarea cariera – ABIA ASTEAPTA sa poata sa „puna mana pe” asemenea ocazii – adica (concomitent) sa fie eligibili, sa poata sa faca fata si sa mai SI gaseasca un loc disponibil.
Lasa-i ca o sa ajunga barmani cu diplome de ingineri. Unii nu stiu ce pierd. Nu e rau totusi sa mai tragi de maneca din cand in cand lumea. Asa isi mai aduc aminte 😀
Se spune ca atunci cand esti in cacat pana la gat nu trebuie sa misti nici macar un deget, sa nu faci valuri 🙂