Încă o bucățică

Să vă povestesc ceva despre mine. 🙂

Am, să zicem, un defect. Pentru mine nu este, însă ceilalți, uneori, așa îl percep, pentru că nu îl înțeleg.
Deoarece pun multă pasiune în lucrurile sau oamenii care-mi plac, uneori tind să duc acest lucru la extrem și să fac ORICE pentru o cauză, pentru ceva în ce cred, pentru un om, pentru niște copii, pentru o organizație, pentru chiar niște străini, pentru o obligație etc.
Mă neglijez pe mine ca să fac tot ce-mi stă în putință să iasă totul bine, să ajut cum pot, să nu las de izbeliște ceva și tot așa …

Așa că nu doar că mă neglijez, dar ajung să mă sacrific. Acesta e ultimul stadiu al devotamentului meu pentru orice sau oricine, poate chiar stadiul de delir și orbire pentru că dacă intru în ceva, nu mai ies de-acolo decât învingătoare ( ceva de genul ) sau măcar împăcată că am făcut tot ce se putea. Posibil că sunt prea altruistă, nu știu.

Și de-aici … oamenii mă judecă. Nimeni nu-mi înțelege nebunia, dedicația, scopul, motivul, toată lumea interpretează cum vrea și dă un verdict. Un verdict care mă rănește de multe ori, pentru că tot ce se întâmplă e atât de în interiorul meu, încât poate că nu reușesc să transmit suficient de bine esența și mă comport inexplicabil, văzut din exterior. Poate ar fi mai bine să mă lase în pace să fac în continuare totul în stilul meu, haotic, bolnav, neînțeles, fără să pună întrebări, doar să accepte. Am obosit să explic ..

N-aș vrea să se interpreteze că-mi plâng de milă sau ceva. Este un fapt acela că asta este firea mea, așa a fost întotdeauna, încă de mic copil. N-o să mă schimb, indiferent cine și ce mi-ar zice. Noblețea ce mă caracterizează este mai presus de orice meschinătate, ignoranță, nepăsare ori judecată greșită. Aș muri cu drag pentru oricare, orice sau oricine menționat mai sus sub formă abstractă. Pentru că așa sunt eu, iar ăsta nu e un lucru trist, ca să nu ziceți că sună macabru și blogul meu se transformă într-un loc horror. :)) Mie mi se pare ceva frumos și ceva ce nu aș regreta niciodată. Și nimic din ce am făcut cu drag, cu pasiune, cu promisiune, cu prietenie, cu entuziasm, nu regret, chit că lumea nu înțelege.

Gata. Am vrut doar să știți asta despre mine, astăzi.

Anunțuri

9 comentarii

  1. In marea asta de oameni, mai exista un om: tu. Si tu esti un om si in ultima clipa, cu ultimul suflu (daca mai devreme nu poti), adu-ti aminte ca ai dreptul sa te ocupi si de tine si ai dreptul sa revendici sau sa iti impui conditiile. Ba mai mult, daca nu faci asta, inseamna ca undeva nu tu interactionezi, nu TU „esti” „acolo”.
    Daca nu stai sa iti aduci aminte si de tine, risti sa te trezesti brusc cu un gust de sila totala pentru vreun scop…sau pentru vreun om. Si asta e ceva mai rau si mai ireversibil decat o „infrangere”. Nu toti ne potrivim cu toti si nu toti ne potrivim oriunde.
    Darurile sunt facute, da. Si e bine sa fie facute din toata inima. Dar nu uita ca fie si un dar, trebuie sa fie primit, acceptat pentru a-si indeplini rolul, menirea.
    PS: Ti-am raspuns la mesajul nescris, neformulat dar perceput de mine.

  2. Eh, nu tre sa o iei in tragic. Trebuie sa inveti sa ignori anumite pareri. Cine iti este prieten de-a lungul timpului stie sau invata sa te accepte asa cum esti. Totusi ma p[astreaza ceva si epntru tine. Nu de alta, dar cand iti mai ramane nimic pentur tine vei avea de tras in viitor.

  3. Misce draga, oamenii judeca – alta treaba nu au 😛 Si cei mai multi dintre ei chiar nu pot concepe ca un om se poate dedica unei cauze cu adevarat, fara retineri sau intentii ascunse.
    As vrea doar sa nu uiti cu totul de tine, sa stii ca pentru a-i putea ajuta pe altii, intai trebuie sa fii tu bine, intai trebuie sa te ajuti pe tine.
    Cine stie, in viitor, poate te vei inconjura de oameni asemeni tie, care se dedica intru totul unei cauze si nu vei mai suferi din cauza ignorantei si cinismului celor din jur.

    Te pup cu drag!! Ai grija de tine si pastreaza-ti entuziasmul, e un bun de pret! :* 😀

  4. „…fac ORICE pentru o cauză, pentru ceva în ce cred, pentru un om…”
    Hm! CHIAR ORICE? In locul dumitale eu as fi putin mai circumspect in utilizarea acestor „cuvinte absolute”, gen intotdeauna, niciodata, totul, nimic, orice, in nici un caz… (CUM „spun” anglo-saxonii? „Never say never!”)
    Dumneata – la modul serios vorbind – CHIAR nu reusesti sa-ti imaginezi NIMIC ce sa refuzi a face, fie si pt cele enumerate? (Daca-mi permiti sa-ti ofer eu vreo doua exemple de ceea ce NU as face EU – cu buna stiinta – pt orice fel de „cauza” ar fi: sa omor (sau sa torturez) un prunc (sau o femeie insarcinata), sa conduc un lagar de concentrare „de tip” Auschwitz sau Dachau, sa omor (sau sa ordon uciderea) unui mare numar de oameni… Cred ca „ai prins ideea”. Sau astea toate nu se includ in „orice”? Ca asa-a… Am mai cunoscut eu (si uneori inca indeaproape) persoane care spuneau (spre ex) ca cine-stie-CE „n-ar face PT NIMIC IN LUME”, pt ca – peste cateva luni (sau ani) – sa aflu ca taman aia facusera, iar confruntati cu vorba lor sa dea replica „Pai bine, da’ tu stii CAT mi-a oferit ca sa fac asta?” – si mentiona o suma (importanta, intr-adevar). Bine-bine, SI EU as fi facut acel lucru in acele conditii – da’ CUM ramane cu „pt nimic in lume”? – pe care (a propos) eu evit sa-l folosesc…)

    „…nu doar că mă neglijez, dar ajung să mă sacrific. […] Nimeni nu-mi înțelege nebunia…”
    Hai sa incercam sa nu uitam faptul ca aveau stramosii nostri latini o vorba: „Est modus in rebus” – „Este o masura in toate”.

  5. Nu inteleg ce te framanti asa, lumea este „lume”, las-o sa vorbeasca ..Nu trebuie sa iti pese , presupun ca nu „lumea”iti plateste factura la Enel, nu „lumea” da examene in locul tau.Nu vad de cesimti nevoia sa te justifici?
    Aaa daca te-ai descarcat aici , atunci e okay , dar incearaca sa nu te justifici in fata lumii pentru ca nu merita.Atat timp cat tu faci ceva ce crezi ca merita sacrificiul , fa acest lucru fara a tine cont sau a da explicatii.

    Tu stii daca merita!

    Daca gresesti tot tu vei plati, nu lumea…

    1. Scuze, da’ eu consider ca nu e CHIAR asa.

      Da, in ultimul rand ai perfecta dreptate, ceea ce face implicit sa ai dreptate si cu partea cu justificarea (este necesar sa te justifici doar in fata cui are dreptul sa te traga la raspundere, nu in fata oricui).
      DAR – in optica mea – NU ai dreptate in ceea ce priveste necesitatea explicatiilor: daca vrei sa ai o comunicare eficace (si – MAI ALES – corecta) cu cititorii / ascultatorii tai, explicatii ESTE necesar sa fie date, macar uneori, macar atunci cand este vorba despre idei / fapte / gesturi / atitudini / etc mai neobsnuite, mai iesite din comun – acestea este necesar sa fie cel putin explicate, daca nu chiar si motivate. In caz contrar risti sa fii considerat un nesocotit, cineva care actioneaza fara a se gandi la consecintele faptelor sale, si sa-ti pierzi cititorii / ascultatorii.
      INSA – tot din perspectiva mea – aceste… motivari si explicatii este eficace sa fie date nu „in mod platonic”, „in gol”, ci alaturat expunerii unor asemenea idei / fapte / gesturi / atitudini / etc care in consecinta sa fie interpretate in mod corect de catre cititori / ascultatori.

  6. Am ajuns la concluzia ca e foarte obositor sa ne preocupam de ceea ce vorbeste lumea…si frustrant… asa ca mai bine incercam sa n-o bagam in seama. Tu stii cel mai bine cine esti 🙂 Dar totusi, nu-mi vine a crede ca in orice situatie i-ai pune pe altii inaintea ta…? :-s

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s