Pisicuță, pis pis pis, te-am visat azi-noapte-n vis …

Povestea Ana despre animale și mi-am dat seama că eu încă n-am atins subiectul, și cum am poftă acum acum, iacă!

Eu niciodată n-am avut animale la apartament. Pentru că mama mea, o femeie de Hitler, nu se-nțelege bine cu ele și mna, cuvântul nazist e sfânt. Dar la bunici, la casă, întotdeauna țineam câini și pisici, uneori țestoase sau arici sau iepuri ( foarte rar ). Bine, porcii nu se pun, și nici găinile. :)) Așa că dragostea mea față de animale s-a dezvoltat încă de mică, mai ales că deseori mă uitam cu bunicul la ”Animal Planet” și mai vedeam tot felul de vietăți.

Nu sunt o foarte mare pasionată, să nu mă-nțelegeți greșit și chiar pot să mă pun în locul mamei când zice că nu vrea animale-n apartament, pentru că e, totuși, un apartament. Am intrat odată în camera unei foste colege ce ținea o pisică supergrasă, păi mi-a rupt nasul de miros oribil ce era. Casa nu-i tot aia cu apartamentul, dacă e să ne luăm după logica luminatului președinte. Totuși, dacă ar fi să locuiesc la casă și într-o zi, o voi face … o să țin așa:

Un câine, poate doi. Akita, cum zicea și Ana, sau Husky sau orice e drăguț și pufos, nu prea mic, nu prea mare, nici ca o oaie … ( ete ce rimează ) Să fie credincios, copilăros și deștept! Poate să fie și un labrador sau un golden retriever sau câine lup, totuși. 😛 

 

  

 

  

O pisicuță, poate două. :))) Să fie și ele pufoase și drăguțe să-mi ia ochii, British ShortHair, de preferat. De ce ? Păi uitați-vă și voi la videoclipurile următoare, sunt ATÂT DE DRĂGUȚE CĂ-MI VINE SĂ MOR!! Video 1. Video 2

 

Un arici! E atât de scump că nu pot să nu țin un arici!

 

Șiiiii mi-ar plăcea să am și un ursuleț koala, darrr n-aș vrea să chinui animăluțul aducându-l într-un mediu nepotrivit. Mă rog, dacă aș locui în Australia, poate s-ar nimeri. 😛

 

În mare, asta ar fi. 😀 Voi cum stați cu iubirea ? Pentru animale iubire, desigur.

Anunțuri

16 comentarii

  1. Eu stau bine cu iubirea de animale, o iubesc pe Miki a mea, câinii lui Alex, animalele prietenilor și mai un portocaliu de Dâmbovița, câine vagabond, dar cu stăpân (paradoxal, știu). Abia aștept să stau la casă, dog owner scrie pe mine, câine normal, luat din adăpost, îmi doresc de când mă știu.
    Poza cu aricelul m-a topit :).

  2. si eu as vrea un husky sau un ciobanesc german, dar din pacate amandoi cresc mari si apartamentul nu e potrivit pentru un caine, mai ales pentru ei. Totusi tin foarte mult sa-mi iau unu dintre ei. 😀

    Prima poza cu ariciul ala e foarte draguta, dar nu cred ca e bine de tinut in apartament, de fapt nici un animal nu e bine sa-l tii separat de mediul lui, de natura, mai exact, dar cateii si pisicile s-au adaptat. :))

  3. Ah, Misce, dar nu e drept, ai ales doar puiuti in fotografii…normal ca toti sunt adorabili. Pe toti i-as vrea si eu…cu conditia sa ramana asa, sa nu creasca. 😛

  4. Draga mea, aici castig detasat pana la limita de a ma inchide cineva la ospiciu pentru ca nu ma mai opream !
    Acum am pus frana pentru ca sufeream cand le dadeam. Stii tu poveste, hehe…

  5. In legatura cu articolul tau si referirea la faptul ca o un impediment major pentru detinerea unui caine / pisica il reprezinta apartamentul ( ma rog , eu am in minte apartamentele din Bucuresti ) mi se pare o scuza putin plauzibila. Cunosc persoane care au caini la apartament si incaperile nu miros „oribil’ , animalele sunt plimbate prin parc , curatate etc Adica , in alte cuvinte , daca ai timp , bani si iubire pentru animale nu conteaza daca stai la bloc sau curte. Plus ca in opinia mea , oricat de frumoasa ar fi o rasa canina/felina , daca ar fi sa aleg intre un metis amarat de pe strada si rasa as alege metisul amarat .

    1. Hello, Miky, welcome to the machine 😀 Măi, sinceră să fiu, în câte apartamente am intrat și oamenii respectivi țineau animale, eu am simțit un miros specific … poate nu se îngrijeau ei cum trebuie de animale, dar pe lângă asta, într-un fel mi se pare și logic – la o casă, animalele stând și pe-afară, nu doar înăuntru, e firesc să nu impregneze în mirosul casei și mirosul lor. Poate greșesc, totuși. 🙂
      Cât despre rasa canină și felină, eu dădeam doar exemple de ce mi-ar plăcea mie să am, pentru că îți dai seama, dacă-mi fură inima vreun metis, apăi n-o să-l las! La bunici am avut și metiși și de rasă ( atât câini, cât și pisici ) și n-am făcut niciodată diferența între ei, deci nu discriminam, îmi exprimam doar o preferință, sper că nu s-a înțeles greșit. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s