Back in business

Ta na na naaaaaa … m-am întors ! Dar cum m-am întors e o poveste și mai frumoasă. 😛 Deci cum ? Cu creierul și cu sufletul plin. Am învățat și trăit în aceste zile cât nici nu pot să vă descriu în cuvinte. Nici nu știu cu ce să încep ca să am coerență în exprimare și înșiruire logică în idei.

*articol lung alert !

Ca să înțelegeți, reiau informația prezentată anterior: pentru că am fost aleasă și confirmată despre coordonator de proiect al ediției de toamnă GROW, a trebuit să plec la Predeal, la conferința ”Train the Coordinators”, adică pregătirea coordonatorilor GROW din toate orașele din țară în care se desfășoară acest program. Orașele coincid cu 12 locale AIESEC din România, cu excepția Lugoj-ului, a cărui mamă e AIESEC Timișoara.

Să vă explic și ce este, de fapt, GROW. Vedeți și voi cum stăm cu educația-n România – foarte prost ( despre asta în articolul următor ). Așadar s-a pornit o inițiativă pentru a aduce o îmbunătățire și în același timp o schimbare în sistemul educațional românesc, prin metode inovative și non-formale. Pentru asta există Școala de Valori, un ONG format și din alumni AIESEC, specializat pe educație în 3 sensuri, elevi, profesori și părinți ( citiți mai multe pe site-ul lor ) care au decis ca prin intermediul internaționalismului oferit de AIESEC, să creeze un program educațional bazat pe nevoile de dezvoltare personală a tinerilor de liceu, pe parcursul a 4 ani. Astfel, fiecare elev de liceu poate să participe în fiecare an, din clasa a 9-a până în clasa a 12-a, la 6 săptămâni de training-uri în cadrul ediției GROW sezonale. Training-urile se țin în limba engleză, de către acești studenți internaționali, care participă și ei la o conferință denumită Train the Trainers înainte de a interacționa propriu-zis cu elevii. Curriculum-ul e mulat pe aptitudini și abilități pe care elevii le pot deprinde în cadrul acestor 6 săptămâni, dar și pe alte teme de dezvoltare personală. Ca să o pun altcumva, e un program complementar educației care se face acum în școli. Când am participat ca membru organizator al ediției de primăvară, am văzut ce poate face GROW, așa că mi-am dorit neapărat să fac parte din această ”mișcare”, să fiu printre cei care ajută la creșterea vizibilității GROW în România, la orice nivel doriți voi. Sper că ați înțeles, în mare, cam despre ce este vorba.

Mna, deci eu am participat la Conferința TTC ( Train the Coordinators ) pentru ediția de toamnă. Dar momentan se desfășoară ediția de vară, așadar trainer-ii internaționali pentru GROW Summer au luat parte la Train the Trainers. Am fost alocați separat, desigur, dar tot în același mare loc, la Predeal. 😀 Dacă vă întrebați de ce mă duc eu vara pentru ceva ce se desfășoară în toamnă … no să știți că e mult de planificat și de muncă. 🙂

Am plecat din Timișoara împreună cu trainer-ii Grow Timișoara ediția de vară, cu trenul. Ei sunt așa: Monika din Slovacia, Christina din Hong Kong, Giulia din Portugalia, Magdalena din Polonia, John din Danemarca și Jun din Malaesia, venit din SUA, pentru că acolo studiază. Inițial eram relativ reticentă, pentru că sunt obișnuită să călătoresc singură, chiar îmi place să călătoresc singură și nu eram sigură de cum o să interacționez cu ei. Prostii! Nu faceți ca mine. 🙂 Atâta m-am distrat pe tren că nici nu vă puteți imagina, râdeam cu lacrimi. Am discutat despre foarte multe lucruri, mai ales despre diverse diferențe culturale / politice / economice / religioase între țările noastre – a fost foarte interesant. M-a distrat cum încercau să învețe limba română, cuvinte sau expresii elementare. 😀 Partea proastă e că trenul nostru a avut întârziere maximă și la București am pierdut trenul spre Predeal. Noroc că am reușit să ne schimbăm biletele.

Am ajuns la Predeal, peisajul e superb, vreau să vă mărturisesc … zonă de munte, clar, frumusețea România. Totul bine și frumos … am intrat repede la un fel de Welcome, unde președintele Școlii de Valori, Ștefan Pălărie, vorbea despre GROW. Mi-a picat fața când am intrat în sala liceului respectiv din Predeal, pentru că era plină de oameni din diverse țări. Am zis diverse ? Oh ! 25 de țări, am vrut să zic – pe lângă cele enumerate puțin mai sus, adaug America, Mexic, Brazilia, Pakistan, India, Kazahstan, Anglia, Rusia, Bulgaria, Cehia, Olanda, Irlanda etc. Voi știți cum e să fiți într-o încăpere cu persoane din 25 de țări ? Nu pot să descriu senzația. Același sentiment l-am avut și la masă, și la petrecerile de seară … și oriunde ne întâlneam – copleșitor și frumos în același timp. 

 

  

 

( vedere dinspre fereastra hotelului ) 

În aceeași seară am avut World Cafe, cu mai multe mese care aveau diverse ”teme”. Masa mea avea tema ”Bârfe și atracții turistice în România”. Fiecare masă avea un facilitator sau chiar doi, care nu se mutau. Restul, la fiecare 8 minute, trebuia să-și găsească o altă masă. Impresii ? Cred că știți deja care e imaginea României printre străini. Mulți dintre oamenii care s-au plimbat la masa mea mi-au spus despre România 2 lucruri pe care le ”auziseră” ei înainte să vină concret în țară: țigani și vampiri legați de Transilvania cea nomadă, obscură, pe unde n-a călcat picior de om. Îmi place cum e promovat turismul românesc, ieeee !!! Uraaa frunză verde !!! I-am asigurat că țiganii nu reprezintă populația majoritară a României și că sunt și alte țări în care există țigani, respectiv că nu există vampiri. Dup-aia în puținele minute rămase am încercat să fac un sumar al locurilor ce merită vizitate pe la noi prin țară, așa, ca o bună ambasadoare informală a României. 🙂 În acele momente, în paralel, creierul meu lucra la o idee, ”meșterea”, cum zice buna mea prietenă Iris. Am impresia că o să-mi fac eu un blog și în limba engleză, unde o să scriu despre tot ce vizitez în RO, cumva să promovez mici părți din țara noastră, chiar dacă nu călătoresc eu cine știe cât de mult. O să mă mai gândesc.

Am fost foarte obosită după o călătorie lungă cu trenul ( am plecat duminică noaptea din Timișoara ) și m-am dus direct la culcare. Ah, vedeți de ce ziceam de înșiruire cronologică ? Am stat cazați la hotelul BRD din Predeal și nu îi fac reclamă acum, dar sunt partenerii GROW și merită menționați, mai ales că serviciile au fost excelente. Dacă tot sunt aici, vreau să laud și Restaurantul Dragului, unde am mâncat foarte bine – asta ca punct de referință pentru Predeal, loc bun de luat masa. Ca să continui ideea cu dormitul, eu în general dorm fără pernă, dar atât de moale și albă era perna de pe patul din camera de la hotel, că îndată ce-am pus capul pe ea, m-am cufundat într-un somn adânc și liniștitor până în dimineața următoare.

Așa că a doua zi am început-o în forță. Pe măsură ce se derulau workshop-urile, îmi dădeam seama cât de ”praf” eram înainte să vin la conferință. Mi-e jenă acum de prezentarea mea în fața localului și de prestația la interviul cu board-ul executiv, sincer. :)) Numai prostii am spus ! În fine, bine măcar că acum am o viziune mult mai clară asupra lucrurilor și asupra a ceea ce trebuie să fac. Am simțit că învăț și că asimilez foarte bine ceea ce mi se spunea, adaptat realităților de-aici, dar mă gândeam în același timp că poate totul era deja acolo ( în mine ), dar trebuia să iasă cumva la iveală. În orice caz, a fost o zi plină, care s-a încheiat cu un party foarte tare într-un local de lângă hotelul BRD, ceva cu specific medieval, fain rău de tot. 

 

  

Zilele următoare au avut cam același profil, training-uri de dimineața până pe la ora 6, cu tot cu pauze de masă și coffee break-uri, care coffee break-uri erau pline de suc Tymbark ( nu m-au plătit nici ei ca să le fac reclamă, dar eu una am găsit reconfortant să beau sucuri de ananas în pauze ) și covrigei sau biscuiți. Vă zic, deci au fost organizați foarte bine !
Offfff, ordineaaaa, ordineaaa ! Pe track-ul de Train the Coordinators am fost împreună cu alți 8 coordonatori GROW din țară, și anume: Adelina din Suceava, Jeanine din Constanța, Andeeea din Craiova, Andreea din București, Raluca din Cluj, Aura din Pitești, Cosmin din Iași și Andrei din Târgu-Mureș. Ceilalți n-au reușit să vină din diverse motive. Oricum, mi-a plăcut să fiu acolo cu ei, am împărtășit foarte multe experiențe și opinii, dar am avut ocazia să văd cât de diferit funcționează localele AIESEC din România, asta făcându-mă în același timp să apreciez mai mult, poate, AIESEC Timișoara. 😛

  

Miercuri seara am avut o discuție interculturală cu responsabilul de trainer-ii internaționali la noi în România, Wesam Manal. Următoarele rânduri vor fi în engleză, pentru că cel mai probabil va citi și el aici ( așa a zis ) și doresc să se înțeleagă. Scriu despre el pentru că e un om deosebit și m-a impresionat foarte mult.

When i first met Wesam, i thought: ”Who the fudge is this guy, anyway ?” We were late at the conference, as i told you previously, so when we rushed into the introductory session he kind of kicked us out – not deliberately, though, he didn’t know we were the ones from Timisoara. It left me with not a very nice impression. Then, the next morning, at 7:30, the hotel room phone rang. „Good morning … ” :)))) The recent impression worsened. :)) I hate being woken up in the morning, even if i know it’s necessary. Anyway, on Tuesday night, i saw Wesam at the party. He was quite energetic, great dancer too. I still didn’t know what he was doing at the Conference, but i was quite impressed of his dancing abilities. I thought „damn, this guy knows how to have fun !”. On Wednesday afternoon, towards night, all the OCPs ( Organizing Committee Presidents – project coordinators ) gathered in a room for an „intercultural discussion” facilitated by Wesam. So we were told a little bit of the story of his life. Wesam Manal is Jordanian. He came to Romania 2 years ago through AIESEC Network to … work ( AIESEC members can go all over the world, using the eXchange program, to do volunteering or to work in other AIESEC countries ). His boss liked him to much that he extended his contract. Wesam is still in Romania, as i tell you this. He is paid way more less than in Jordan, but somehow he fell in love with our country. Although everybody in Jordan asked him why on earth is he leaving for Romania, blaming him for his choice – WHY Romania, he still followed his goal.

So in AIESEC and School of Values he is in charge with supervising all the internationals for the GROW project that are here in our country, making sure they are living in decent and human conditions, being a point of reference for any kind of problem they might have. He is also collaborating with MC Vice-President Incoming Exchange for AIESEC Romania, if i’m not wrong. He wanted to make us understand that is difficult for a person, in general, to leave his/her country and come to a complete new place. At first comes the cultural shock, which can be surpassed only if we care about our trainers. Nobody is prepared to accommodate immediately, therefore we have to be very careful with this aspect during autumn, when our grow edition will take place. I already knew this from the previous experience in GROW spring, but i liked that way Wesam talked – very passionately and dedicated to his role here. We also had some conversations on cultural differences, because yes, PEOPLE ARE DIFFERENT, and we are not the center of the Universe, so we should accept this and behave accordingly. We just have to be open-minded and if not to understand, at least to tolerate various backgrounds. There was an idiom i remember … „FOC with everybody”. FOC = Flexible Open Curious.

Last paragraph ( in English ) and i’m done with it. Wesam also told us a few facts about his country, Jordan, and as i’m writing, i want you to think of how many things you know about it. 🙂 I only knew geographical position, its capital city and something about beautiful Queen Rania. There is a place in Jordan i will write about next weekend, so wait for it. Anyway, Wesam also explained us an aspect at first he was shocked when asked about. Jordanians DO NOT SELL their women nor TRADE them for camels. „This is not happening,”, he told us, „and i don’t understand where did the people get this information from.” That’s why it is so important, maybe even vital, to GO THERE ( anywhere ) and try it on our own, than listen to all kinds of stupid gossips or media news. I told you before on this blog and i am repeating it: you cannot express an opinion or judge anything until you have done it or seen it or experienced it – referring to the world we are living in. Eventually, my written speech ends here, there you have a picture with me and Wesam from Thursday’s party, it was somewhere in the night, my face is horrible, i was all sweaty because i danced a lot, but it didn’t matter, i captured the moment. 😀 So you see, i was wrong at first. Wesam is indeed a nice and very preoccupied guy, and i’m glad to have met him. Maybe we will meet again, who knows ? 

 

 

Înapoi în românește. :)) N-aș vrea să o mai lungesc, dar am atâtea să vă spun că nu pot să o las așa, chiar nu pot. Conferința asta chiar a avut un impact frumos asupra mea. Reiterez: nu doar că am învățat lucruri folositoare pe care o să încerc, măcar, să le fac pentru ediția de toamnă, dar am și experimentat lucruri frumoase pe plan spiritual, prin împărtășiri. Unii oameni au fost atât de amabili și drăguți că nu am cuvinte. Ca să nu mai spun că m-am simțit foarte bine alături de trainer-ii ediției de vară GROW, i-am simțit ca ”ai mei”, deși nu sunt. Schimbarea în educația este motorul GROW și pentru ca asta să se întâmple, o să mut și plăci tectonice, dacă va fi nevoie, ca ediția de toamnă să fie reușită, participanții să se simtă bine și să ”crească”, trainer-ii să aibă parte de o experiență calitativă în România și, desigur, ca echipa mea să se dezvolte cât se poate de mult. Știți prea bine că și eu sunt extrem de orientată spre partea educațională, spre învățare. Dar pentru că la noi nu e suficient ce se face în școli, susțin din tot sufletul meu alternativa – GROW. Mă bucur că am cunoscut și alți coordonatori GROW de prin țară, am eu câteva idei în ceea ce privește legătura cu ei ( nu vorbesc despre cea pe care oricum o vom avea, căci suntem coordonați la nivel național, nu vă faceți griji ). M-am întors, deci, cu mai mult entuziasm decât înainte, dacă asta e posibil, dar e un entuziasm venit din acumulare de informații și planuri noi, cred. Nu prea știu cum să închei partea asta … pur și simplu sunt fericită și abia aștept să mă apuc de treabă. 🙂

Acum urmează partea a doua … 😀 Înainte să vin la Predeal, m-am interesat puțin de Sinaia, căci îmi doream tare mult să văd Castelul Peleș. La jumătate de oră distanță de Predeal, mi-am spus că e perfect, vineri după conferință merg la Sinaia. Era un obiectiv setat clar. Mi-am întrebat însoțitorii dacă vor și ei să vină, inițial au zis că nu știu sigur, dar joi îmi spuseseră deja că au planuri cu alte grupuri de internaționali care merg spre Brașov. Cum sunt obișnuită să merg singură, să fac lucruri singură, nu am văzut o problemă în asta. Așa că vineri la ora 15:00 eram în trenul spre Sinaia. Vremea ținea cu mine, doar că la un moment dat a început să plouă mărunt. Bineînțeles că asta nu m-a oprit. Am coborât în Sinaia și m-am uitat exact ca un copil mirat, în jur, gata să înceapă o nouă aventură. :)) Desigur că am întrebat pe cineva pe unde să o iau spre castel, și de-aici m-am descurcat singură. Înainte să merg mai departe, vreau să spun că ador poziționarea locului, adică față de Timișoara, care e plată .. Sinaia are sâni și fund. :)))) Cobori, urci, e foarte fain așa. Bun. Ajung spre aleea care duce spre castel și când mă uit pe placa indicatoare, ce să vadă ochii mei ? O veveriță ! Sunt oare prea idioată dacă spun că n-am văzut veverițe în viața mea ? Nivelul meu de entuziasm a depășit limita normală, parcă veverița aia mi-a dat ceva, nu știu ce. Și m-a și însoțit tot drumul până am întâlnit oameni … eu mergeam pe drum, ea prin iarbă, pe copaci, pe lângă drum.

 

 

 

Când am ajuns la castel … nu am realizat că am ajuns. Aveam impresia că am mai mult de mers și când văd castelul după cotitură, IOI TULAI DOAMNE ! Mă străduiesc să adun cuvintele potrivite ca să descriu, dar nu cred că pot. Peleșul e superb, absolut superb. Din nefericire mi s-au terminat bateriile la Nikon, așa că a trebuit să-mi folosesc telefonul nu atât de performant ca să fac poze. Dar am făcut-o, oricum !!!! Locul e foarte frumos, așezat printre păduri, ca într-o vale, cu dealuri-munți înconjurători, iar casele și toate restaurantele-pensiunile respectă aceeași arhitectură ”medievală” … e splendid, veți vedea și în poze. Normal că n-am prins ultima tură de intrat în castel, dar măcar m-am plimbat prin împrejur. Simțul meu de orientare e atât de bun încât nu doar că am vizitat Peleșul, dar am făcut un ocoliș fain și nu m-am întors pe unde am venit, ci am luat-o pe altundeva, deși nu știam exact unde mă va duce. 😛 Poate o să ziceți că e trist că am mers singură, dar îmi place să fiu cu mine, și cu muzică, pentru că aveam căștile în urechi și cântam de zor, deși n-am voce. Voioasă rău de tot. 😀 Oricum, vă recomand să mergeți la Peleș, e cel mai frumos castel din România, mă mir cum de avem și noi așa ceva. :)) Zona e de asemenea superbă, o să vă convingeți din fotografii. Sper să mă întorc într-o zi acolo cu un aparat performant și cu o vizită înăuntru. 😛

 

 

 

 

 

 

 

( un fel de statuie a reginei Elisabeta, consoarta lui Carol I, pe care l-ați văzut puțin mai sus; mai e cunoscută ca și Carmen Sylva )

 

  

  

 

 

( mi-a plăcut mult detaliul de mai sus, în stânga ușii sunt în relief chipurile lui Carol I și Ferdinand, iar în dreapta, Carol al II-lea și al regelui Mihai I )

   

  ( pițiiiii :))) )

 

  

 

  

 

 

Concluziile articolului ar fi multe, vă las pe voi să trageți concluziile pe care le doriți. 🙂 Mi-a luat câteva ore să scriu toată povestea ( și nici măcar n-am scris-o toată ), dar dacă ați ajuns până aici, vă sunt recunoscătoare. 😛 Besos și ne citim în curând ! Sper că voi sunteți bine !

Anunțuri

20 de comentarii

    1. Dar am ajuns și la Pelișor ! 🙂 Apare printre ultimele poze. N-am apucat să intru înăuntru, e drept, dar m-am plimbat și pe-acolo. 🙂

  1. Articolul acesta debordeaza de entuziasm ! E clar ca iti iese si prin urechi bucuria si satisfactia, ma bucur f mult pentru tine.
    De asemenea, ieri seara cand am stat la o tacla amandoua, am avut senzatia -pentru prima oara- ca esti calmo-serioasa si oarecum stabila, constienta de tine si de spatiul in care te misti. Poate o fi fost doar o impresie si asa erai si inainte. Oricum, lucrul acesta e receptat si de ceilalti -in speta, de mine- si e superb asa. Iti tin pumnii in continuare si ma bucur enorm ca ai facut aceasta infuzie de frumos, util, informatie, varietate, bucurie si energie. Spor la mesterit ! 😀

  2. Iii..ce ma bucur pentru tine!! Chiar asteptam impresiile dupa TTT…nu ma asteptam sa fi asa entuziasmata si energica. Ma bucur mult!

    P.S.: Trebuie sa mai mergi la Sinaia, sa vizitezi si Pelisorul si Pelesul in interior. Sunt superbe! 🙂

      1. Hmm..nu stiu. Au mai fost multi OCP Grow la TTC, dar nimeni nu a mai venit asa plin de energie. Poate mi se parea asta si tu doar stii sa exteriorizezi mai bine decat ceilalti.

  3. Si mie mi-a placut Pelesul, am fost si eu acolo acum cativa ani 😀
    Ma bucur ca ai avut parte de asa o experienta frumoasa! Romania chiar are nevoie de tineri entuziasti care sa schimbe ceva in educatie!
    Am aplicat si eu la o tabara unde se invata cam ce faceti voi la GROW, educatie nonformala. Sper sa intru 😀 Poate ai auzit de FORCE summer school… sper sa fiu acceptata si sa ma intorc la fel de entuziasmata si schimbata ca tine!!! 🙂
    Eu sincer nu stiam mai nimic despre tara aia 😦
    So coooool, atatea tari!!! Moama, imi place la nebunie sa socializez cu multi straini :))
    Vai ce idee tragica si-au format despre tara noastra!
    Cand am fost intr-un program cu schimb de experienta si am stat la o familie stii ce m-au intrebat? ‘Do you have cable in your country? Do you have Internet? ‘ 😐 Dar ce credeau, ca noi traim in epoca de piatra?

    1. Da, am auzit de FORCE, foarte bine că ai aplicat, sper că o să te simți grozav acolo și că o să merite experiența. 🙂
      Da păi așa ne văd străinii … când colo chiar suntem mai evoluați decât multe țări din lumea asta. 🙂 Un polonez venit în Constanța pt proiectul GROW se arătase foarte mirat că există Carrefour și Real în România … mna. 🙂 Dar e bine că vin și își schimbă părerea!!

  4. Yupiiiii!!!!!!! Bine ai revenit! 🙂

    Am avut ce citi, nu gluma :d Foarte frumoase imiaginile.
    Te felicit pentru reusita! Stiu in mare parte despre Scoala de Valori si programul GROW de la cei din AIESEC Pitesti si de la o prietena care colaboreaza cu cei din Bucuresti. Asa ca ma bucur foarte mult pentru tine 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s