Mă enervează idioții care râd de oamenii cu dizabilități. Le-aș stoarce creierul în fața ochilor lor. Ochi puși pe grătar, uitându-se unul la altul. Nu mi se pare deloc amuzant să te ”spargi” de râs ca boul pentru că bietul om din fața ta se uită conci, își suge degetul sau se leagănă, vorbește tare și poate răgușit, pentru că nu poate altcumva. Nu e hilar, idiotule, te gândești că ai fi putut fi tu în locul omului ăla ?
Mă întorceam azi cu soră-mea acasă și erau doi iubiți în fața mea, doi emo. Pentru doi emo, se amuzau cam tare. Se credeau ei mari și tari în ruc*, probabil, că alt semn de rezonanță magnetică n-a ajuns la inteligența mea superioară. Nici măcar la cea inferioară. Și râdeau pe înfundate de o femeie cu probleme, care stătea vis-a-vis de ei, și asculta muzică la un audiocaseotofon din ăla, sau cum îi zice ? Un caseto-player. Săraca se mai și manifesta puțin. Mă uitam la ăia doi și îmi venea să-i scalpez pe amândoi + o lobotomie bonus.
Știți, nu trebuie deloc să fi trecut prin anumite experiențe ca să înțelegi că există oameni diferiți de noi, oameni care au nevoie de ajutor, și nu de zâmbetele noastre ironice. Nu înseamnă că dacă sunt altfel, automat reprezintă ființe umane care nu au dreptul să trăiască pe Pământul ăsta destinat tuturor. Unii din ei nu realizează, dar alții, sensibili, se simt răniți de gesturile urâte din partea noastră. Asta merită un om neajutorat ? Luare în derâdere ? Hlizire continuă ? Scârbă ?
Nu e vina lor că s-au născut așa. Și poate oamenii ăia sunt mai buni și mai iubitori decât suntem chiar noi. Și atunci, rezultă că sunt ”inferiori” ? Mai nedemni ? Eu nu cred asta. E posibil să nu găsesc acum chiar cuvintele potrivite, dar vreau să-mi exprim indignarea, deoarece mi se pare nedrept ca niște dobitoci să se amuze pe seama celor cu probleme fizice sau psihice.
Mă întreb dacă noi am reuși să izbândim așa cum au făcut-o ei, sau cel puțin așa cum încearcă – credeți-mă, cei mai mulți dintre ei se străduiesc, vor să se lase ajutați. Am avea, oare, atâta curaj să înfruntăm toate relele ? Aș face și o comparație, dacă-mi permiteți: e ca și cum ați râde de un drogat sau de un alcoolic. Acestea sunt boli, sunt parazite corpului lor, doar prin voință, răbdare și sprijin din partea celor din jur pot trece peste. Dar nu, haideți să le dăm picioare-n ruc*, să le schilodim părerea despre ei și să-i lăsăm să putrezească la marginea societății. Asta e o mentalitate de căcat care mă face să înjur. Mai bine mă abțin.
Dacă ceva sau cineva nu corespunde unui tipar, nu trebuie să-l mai iubim ? Dacă un câine rămâne șchiop, asta înseamnă că trebuie batjocorit ? Unui orb trebuie să-i arăți cum s-o ia printre spini ? Mă întristează și simultan înfuriază acest tip de atitudine. E prima oară când eu personal mă izbesc de așa ceva. Și îmi vine să scuip pentru asta.
*ruc = cur
ianca 
Există oameni care încearcă să şi profite de pe urma unor persoane cu handicap.În ţara asta nici măcar statul nu le acordă atenţia necesară,ce sa mai zic de mentalitatea redusilor…Sunt mult mai uimit de tine,ca spui ca-i prima oara cand vezi asta.Lucruri de genul se petrec sub ochii nostrii in fiecare zi.Sunt sigur ca va plati fiecare intr-o zi pentru faptele sale,dar e dureros pentru unii care sufera din cauza barbariilor la care sunt supusi,durerea neputintei lor e si asa mult prea mare; cat suflet sa ai sa faci asa ceva.. mi se pare absolut inexplicabil.
Da, Andrei, e prima oara cand ma intalnesc direct cu asta, pentru ca desi am insotit de multe ori oameni cu dizabilitati, am participat la evenimente destinate lor, nu am observat altii razand de ei, poate pentru ca ori s-au abtinut ori au inteles situatia.
daca le faceai rau acelor emo iti multumeau 😀
:)) Da, poate. 😀 Desi e posibil sa fi fost doar emo ”wannabe”.
Astia care rad de persoanele cu dizabilitati nu pot fi numiti decat retartdati si nu cred ca ar realiza gravitatea situatiei decat daca ar avea ei anumite probleme. Si atunci, s-ar schimba datele problemei si, probabil, ar fi ei indignati ca nimeni nu-i intelege. Stii cum e…..pana nu dai cu capul……
Oricum cei care batjocoresc niste persoane handicapate merita sa fie si ei in locul acelor persoane pentru o zi, sa vada cum e….
Si nu le-ai zis nimic??
Vai, io abia astept un moment de-asta (ma rog, nu sa rada de un handicapat) sa pot sa le spun una doua. Atat de tare ma infurie uneori incat nu-mi pasa nici daca-s 5 vlajgani, 3 tigani (cum mi s-a si intamplat), dar nesimtirea nu va trece de la sine daca toti ne minunam si lasam lucrurile la voia intamplarii.
Nu, Tomato, am preferat sa nu le zic nimic si sa o ajut pe biata femeie dandu-i explicatii despre urmatoarea statie la care sa coboare, pentru ca ea ii intrebase pe cei doi si ei radeau. M-am tot gandit si am avut impulsul de a le zice ceva, dar nu stiu daca nesimtirea trece de la sine daca m-as fi adresat cu un ton moralist celor doi.
Nu pot vorbi despreasta. Am 2 proteze de sold.Amajuns aci cu greu datorita unor problame din nastere si dupa multe chinuri si operatii. Ce mi-or auzit mie urechile nu ma intreba.
A trecut! Mi-am vast de viata si nu-mi pare rau! Ce regret e ca inca n-am copii.Da or veni si aia cindva…
Banzai!
Ma bucur ca ai reusit sa treci peste acest necaz ! 🙂 Numai bine iti doresc si un copilas !
am si io o intrebare: 😛 cum se face ca nu scrii cur, dar in schimb scrii cacat?
:)))) Pentru ca mi se pare amuzant cum suna scris si invers 😀
stiu la ce te referi, mie sila de oamenii care isi bat joc de cei cu dizabilitati.
eu una nu ma mai mir de nimic…
asa sunt dresati sa faca ….
„Dresati” ? 🙂 De catre cine ?
N-oi fi eu marele activist cu scopuri umanitare, dar da, spune multe, in sensul negativ, despre oricine ca persoana atunci cand faci misto de cei cu vreun handicap de vreun fel. Nu sunt eu ala care ar sari primu’ sa ajute, da’ macar ma abtin de la a face comentarii pe seama lor.
Unde nu sunt de acord e la dependenta de alcool si droguri. Alea sunt niste vicii pe care ni le alegem si suntem constienti (sau la cat de prosti sunt unii, nu) de ele. Nu e ca si cum ei n-ar vrea sa faca asta. Adica, ok, si eu beau, toti bem, dar unii stim pana unde sa mergem. Altii…ei zic ca e mare smecherie, ca ce tare e. Astora nu le-as oferi niciun pic de ajutor. N-au nevoie, pot sa se ajute si singuri, vorba ta, vointa iti trebuie.
Da, Gabi, asa-i, am facut o comparatie putin trasa de par. Dar eu zic ca daca omul ala nu se poate ajuta singur si iti cere sprijinul, nu strica sa i-l dai. 🙂
mai. Cei doi erau niste imbecili. Nu puteai astepta mai mult de la ei. Oamenii rationali sunt sigura ca nu fac si nu gandesc asa. Iar imbecilii trebuie tratati ca atare, pe masura imbecilitatii lor. Ca si prostia, e un handicap. Si e incurabila.
Nu stiu daca e tocmai incurabila … poate ca printr-o educatie adecvata sau prin mijloace emotionale puternice, cum ar fi sa treaca si ei prin asa ceva, ar intelege.
Citindu-ti postul, mi-am amintit de filmuletul asta :
De ce/cine credeti ca radea ala ?
Delia, din cate am inteles, toata chestia asta a fost regizata 😀 Stiu filmuletzul, radea de vocea tipului :))
intr-adevar, altfel de handicapati; lipsiti de sentimente elementare omenesti… cel mai scarbos lucru cand cineva se amuza de necazul cuiva
😀 Doi EMO zici? Stii vorba aia – „Te cojesc ca pe cartofi / Te tai ca pe cremvusti!” Si preferata mea: „Iti fac buzunar la gat!”. Trebuia sa-i jupoi un pic. Cand eram mica, am batut cativa copii care se luau de copiii cu dizabilitati. Imi facea o placere deosebita sa-i caftesc/ciomagesc pe cei cu dizabilitati legate de…propria personalitate.
Acum…daca eram in locul tau, jucam putin teatru si radeam de cei 2 EMO (ironii mai mult sau mai putin subtile la adresa orientarilor lor sufletesti :)))))))))
Oricum…EMO sunt o specie care dau putina intunecime lumii colorate din ziua de azi (prea multe reclame, prea multa culoare, trebuia si o pata de negru). E doar opinia mea subiectiva: tare prost tre sa fii sa te faci tu cu manutza (sau poate nici macar cu manutza :)))) ta nefericit cand ai atatea motive simple, ieftine si la indemana oricui de a fi fericit – de exemplu, sa scrii un articol bun pe blog :D.
:)) Poate ca am fost o lasa, dar nu am vrut sa isc nimic.
Timp de un an am avut ocazia sa fiu in preajma unor copii cu diferite dizabilitati. I-am invitat la o pizza, impreuna cu ceva colege. Au refuzat categoric cu o durere imensa in ochi. Motivul? ,,Oamenii isi bat joc de noi. Crezi ca suntem prosti si nu vedem cum susotesc si se uita urat, ciudat sau rad?”… Nu voi uita niciodata acest moment. Cuvitele astea spun multe referitor la mentalitatea noastra, a societatii in general. Atunci mi se parea de necrezut, cum sa rada sau cine ar fi atat de fara suflet incat sa isi bata joc de durerea lor?! Uite ca sunt destui. Imbecili. Iti inteleg perfect indignarea si stiu ca ai mai fi zis multe..
Cred ca te-ai simtit tare trista in acel moment. 😦
Lipsa educatiei ar explica multe. Explica multe pentru ca de multe ne batem joc numai pt ca noi desconsideram sau noua nu ne place.
Mai gandeste-te la ceva. Acei 2 tipi or merge ei fara sa schioapete, or parea ei „normali” dar asta nu inseamna ca si sunt. Tot un fel de handicap or fi avand si ei. Incearca sa il intelegi si pe acela.
Tu foarte bine ai facut ca ai ajutat-o pe doamna aceea fara e te adresa cuplului problematic. Asa, ai facut-o sa se simta bine si nu a trebuit sa asiste la penibilul situatiei ce s-ar fi putut crea. ruk zuk !
ruk zuk ? :))
doar persoanele ce nu-si vad lungul nasului isi permit luxul de-a rade ce celalalt.
Niciodata nu stii ce te asteapta maine! Un accident stupid te poate aduce intr-o stare mai jalnica decat cel pe care-l razi de nebun!
Iubim atunci cand putem privi dincolo de aparente!
Hai, de la un el ma astept si io sa vad o dovada de lipsa (ce tare fain suna) de sensibilitate la cateva fenomene ale societatii. Dar de la o EA? Tststs, rusine ei, ca e asa naspa. Rusine tie, ca nu i-ai tras doua spituri in cur din partea mea.
Dar, mai bine ca nu te-ai luat de ei. Nu-i frumos sa lovesti pe cineva si dup-aia s-o iei la fuga. 🙂
Na, deci ii bine ori ba ? ;))