Fără sfârșit …

Recenzia pe care am aşteptat-o atât:
Ştiţi că mi-am comandat două cărţi de la buybooks.ro când a fost oferta aceea. Una din ele mi-am dorit-o foarte mult, încă de când eram copilă, pentru că o împrumutasem de la biblioteca judeţeană, iar mie îmi place să POSED cărţile şi orice alte lucruri, deci sufeream că nu o aveam. Cred că o să stilizez puţin stilul acesta de prezentare, totuşi, să aibă o formă:

Titlu: Povestea fără sfârşit ( The neverending story [EN], Die unendliche Geschichte [DE] – prima dată publicată în 1979 )
Autor: Michael Ende, scriitor german.

Despre ce e vorba:
Un roşcovan grăsunel de vreo 10-11 ani pe nume Bastian Balthasar Bux intră brusc în anticariatul domnului Karl Konrad Koreander, pentru a se adăposti, dat fiind că nişte colegi ai lui îşi băteau joc de el. Bastian e un băiat foarte trist şi oarecum frustrat, mama lui murise iar relaţia lui cu tatăl său nu era una tocmai fericită. Domnul Koreander citea o carte care îi atrase atenţia încă de la început lui Bastian. Simţindu-se atras ca de un magnet, într-un moment de pauză de telefon a domnului K, Bastian înşfacă acea carte şi fuge cât poate de repede înspre şcoală. Aici se adăposteşte în pod, şi începe să citească “Povestea fără sfârşit”. Observă că paginile erau scrise în două culori, lucru deloc obişnuit.

Orele trecând, Bastian află că împărăţia Fantazia este în pericol de distrugere, că cea care domneşte peste tot, Crăiasa Copilă, are un soi de boală, dar nimeni nu ştia ce. Într-o zi, i se încredinţează misiunea căutării soluţiei unui băiat numit Atreiu. Acesta urma să descopere o ieşire miraculoasă din dezastrul produs în Fantazia, împiedicând extinderea nimicului.

Atreiu porneşte într-un fel de călătorie iniţiatică, în care maturizarea îşi va pune amprentele asupra lui, având şi pe Auryn asupra lui. ( însemnul Crăiesei Copilă, dăruit chiar de ea băiatului ) Eroul nostru răzbate prin multe peripeţii ca să afle un răspuns … iar Bastian trăieşte, în acelaşi timp, cu sufletul la gură, emoţiile prin care trece şi Atreiu. La un moment dat … situaţia se schimbă în mod neprevăzut. Atreiu ajunge, la sfârşitul misiunii sale, la Crăiasa Copilă, şi aceasta îi spune care e problema: are nevoie de un nume nou. Doar că … cel care trebuie să o strige pe nume este din afara Fantaziei. Bastian se macină de neputinţă, pentru că el, născocitor de poveşti şi inventiv din fire, avea deja un nume nou pentru Crăiasa Copilă, dar nu ştia cum să procedeze. În cele din urmă Bastian citeşte în cartea în care se vorbeşte chiar despre el ce era indicat să facă … Se schimbă personajul principal. Bastian o cheamă pe Crăiasa Copilă cu noul ei nume şi …

Şi va trebui să citiţi voi înşivă ca să vedeţi ce se întâmplă mai departe. Ştiţi că nu îmi place să stric corola de minuni bune sau rele a cărţilor, nu vă supăraţi, da ?

Opinie personală:
M-a fermecat această carte, şi nu cred că datorită faptului că am citit-o la 8-9 ani. Asta pentru că am plâns şi acum, fătucă la 18 ani, de emoţie. Este o carte care transmite foarte multe, şi nu e doar pentru copii. Copiii n-ar înţelege toate subtilităţile “Poveștii fără sfârşit”. Este deopotrivă o carte captivantă prin misterul pe care îl emană, dar şi o lectură care îţi pune la flotări imaginaţia. Am observat pe ici colo câteva miiiiici asemănări cu Stăpânul Inelelor, de Tolkien, poate că Ende s-a inspirat puţin, poate că nu, e doar o remarcă. Această poveste minunată grăieşte prin fapte despre prietenie şi loialitate, egoism şi infatuare, iertare şi capacitatea de introspecţie. O recomand tuturor, ca de obicei, cu dragă inimă. Poate că noi sensuri vi se vor revela cu fiecare recitire …

Citate:
“E un lucru tare misterios cu pasiunile omeneşti, iar în cazul copiilor se petrece la fel ca şi în cazul celor mature. Cei copleşiţi de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit niciodată ceva asemănător nu pot înţelege. Există oameni care îşi pun viaţa în joc pentru a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei înşişi nu pot explica de ce. Alţii se ruinează pentru a câştiga inima unei persoane care nici nu vrea să ştie de ei. […] Într-un cuvânt, există tot atâtea pasiuni, cât şi oameni.”

“Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfârşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atâtea aventuri, fiinţe iubite şi admirate care îţi stârniseră îngrijorări şi speranţe, şi fără a căror prezenţă viaţa părea deodată goală şi lipsită de sens.”

“Cineva poate fi convins că îşi doreşte ceva – chiar ani de zile – atât timp cât se ştie că dorinţa nu-i poate fi îndeplinită. Dacă se află însă dintr-o dată confruntat cu posibilitatea ca dorinţa visată să se transforme în realitate nu-şi mai doreşte decât un singur lucru: să nu fi avut niciodată acea dorinţă.”

“În timp ce şedea pe closet, se întreba de ce eroii din poveste nu avea niciodată asemenea probleme.
– Probabil, îşi spune Bastian, asemenea lucruri sunt mult prea lipsite de importanţă şi neînsemnate pentru a fi menţionate în poveşti.”

 

Anunțuri

10 comentarii

  1. Pentru o persoană de 18 ani scrii surprinzător de corect. N-am avut până acum ocazia să-ţi aflu vârsta (nu că ar fi fost vreun scop de-al meu), dar mă regăsesc plăcut surprins de modul în care scrii. Felicitări!
    P.S.: m-ai făcut curios, voi căuta cartea recomandată de tine şi, după ce-oi cite-o, poate mă înscriu şi eu la recenzie 🙂
    Numai bine!

    1. Multumesc frumos pentru apreciere 🙂 Totusi, atunci cand voi gresi, te-as ruga, daca observi, sa ma atentionezi ( nu ma supar )
      Sper sa iti placa aceasta carte, te mai astept 🙂 Numai bine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s