Comoara

Îmi plăcea să ne zdrobim trupurile

în valurile calde, primitoare,

iar noi, zâmbind de-atâta vis,

să ne unim cu marea.

*

Ne dogorea focul tremurător

al degetelor noastre flămânde,

turnate-n sidef de-un clar de lună.

*

Ne clădeam în creneluri de nisip,

şi ne năruiam mai apoi, doar pentru că

ne plăcea să ne construim din nou.

*

Iar marea păstra, în pântecul ei tăinuit,

ca într-o besactea luminoasă,

iubirea noastră eternă.

….. asta pentru că n`am mai postat poezii de mult timp .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s