Decât

Ok, până acum nu eram foarte decisă să scriu ŞI articole pe blogu` asta obscur, dar mă risc, totuşi, pentru că deh, “scriitura” e mama învăţăturii, şi cred că nu e tocmai bine să`mi păstrez ideile în cap, pentru că altfel … cum aş putea să mai râd de mine ? ( să ştiţi că mie îmi place să mă amuz de mine, cu mine, de cât de simpatică sunt şi delirantă uneori, ba chiar şi naivă )

Probabil va veni o vreme în care toate vor fi sortate într`un mod corespunzător în stânga paginii, cu etichete şi categorii, dar las asta pe altă dată, când o să am timp. Mereu am amânat să postez ceva din lipsă de timp : “nuuu, nu azi … n`am timp să scriu”. Aaa, sau de lene . Uneori, mă apucă o lene groaznică, şi pur şi simplu stau. Acum însă, m`am hotărât: gata cu lenea ! Nu îmi va mai fi lene să scriu, dar nu voi avea timp să introduc categoriile . ( nu va mai dura mult, sper )

Unul din subiectele pe care o să le abordez acum, în acest post, e gramatica. ( da, da, nu vă mai strâmbaţi aşa, că “e importante, domnilor!”! ) Adică o să mai scriu despre gramatică şi altele, da` acum vreau să faceţi cunoştintă, drăguţilor, cu conjuncţia adversativă decât. Credeţi-mă pe cuvânt că fac icter când îi aud pe unii sau pe alţii: “Am decât 2 neuroni în creier”. Păi chiar ai, deşteptule, şi sinapsa pe care o fac ei e vai şi`amar de ea ! Nu intru în detaliile când decât poate fi folosit ca adverb, sau ca şi conjuncţie subordonatoare. Mă voi limita la folosirea lui în construcţiile negative. Deci, dragi copii, nu puteţi folosi decât într-o propoziţie afirmativă, când voi vreţi să negaţi ceva. ( am dat exemplul de mai sus ) În primul rând pentru că nu e corect ( e motivul principal ) şi în al doilea rând sună ca ceapa, incult şi total ţărănesc ! Forma corectă este: „N-am decât 2 neuroni în creier.” Dacă nu vreţi să îl folosiţi pe decât, nici o problemă! De asemenea, dacă nu doriţi să negaţi ceva, nici o problemă! Există şi “numai” şi “doar” : “Am doar 2 neuroni în creier.” ( Super! ) sau … “Am numai 2 neuroni în creier.” Chiar TREBUIE să gândeşti înainte să vorbeşti ! ( măcar puţin )

Facem mişto de Vanghelie că nu ştie să conjuge, să folosească anumite cuvinte la plural, dar noi, domnilor ? Noi cum suntem ? Mereu e mai bine şi mai convenabil, de fapt, să vezi ce face vecinu` şi să`l condamni imediat ce greşeşte. Cred că prima dată ar trebui să cotrobăim prin sertarele  minții noastre, şi apoi să criticăm. Aşa că, fraţilor, puneţi-vă pe revizuit, sau pe învăţat, în cazul în care mulţimea revizuirilor e vidă, şi uite-aşa noi mergem mai departe.

Puteţi să faceţi ce vreţi, să nu fiţi de acord, să nu mai îmi citiţi blogul ( ceea ce, desigur, ar fi o mare nefericire pentru mine, din moment ce oricum nu prea o făcea nimeni – era semi-privat până acum, dar mi-am dat seama că dacă nu ştii cum să te vinzi pe tine însuţi, nu ai nici o şansă să răzbeşti sau să te faci auzit ) şi tot ce vă trece prin cap. Consecinţele tot voi le suportaţi. Să ştiţi că sunt implacabilă când vine vorba de taxat greşeli, sunt ca un mic radar, aşa, şi răutacios pe deasupra, vă corectez cum ai zice “decât” 😀 Să nu vă miraţi dacă o voi face, şi nici să nu vă supăraţi ( atâta vă trebuie!), că mi`a intrat deja în reflex,  e aproape automat.

Asta ar trebui să fie suficient pentru primul meu articol de pe propriul meu blog.Acum puteţi să respiraţi 😀 .